Fostul Club al Ofiţerilor va fi centru intercultural cu două luni întârziere. Norvegienii ne dau fonduri, municipalitatea se chinuie să înceapă lucrările
0Club al Armatei în interbelic, Cinema „Victoria“ în comunism, vreme de peste 20 de ani, după 1990, doar un monument în continuă degradare, imobilul de pe strada Lipscani nu va prinde viaţă până la sfârşitul lunii aprilie, conform prevederilor din proiectul finanţat din bani norvegieni, dar lucrările ar putea fi finalizate cu două luni întârziere, cât s-a primit derogare de la Ministerul Culturii.
Sala va străluci din nou, ca altădată, când aici se organizau baluri şi jocuri de societate, dau în continuare asigurări edilii municipiului Slatinei, care din pricina întârzierilor înregistrate la licitaţie au fost nevoiţi să solicite Ministerului Culturii încă două luni pentru finalizarea lucrărilor. Banii vin în cea mai mare parte de la guvernul Norvegiei, 7.254.170,32 lei, echivalentul a 1.642.143,82 euro (din totalul de 7.577.927,17 lei), iar partener timp de cinci ani pentru organizarea de evenimente culturale în proiect va fi Fundaţia EVRIS.
Constructorul a fost în sfârşit desemnat, este vorba de o firmă din Bacău, însă lucrările vor începe în primăvară şi se vor finaliza la începutul verii. La finalul proiectului municipalitatea doreşte să organizeze aici inclusiv şedinţe de consiliu, dezbateri publice şi întâlniri cu cetăţenii, dar evenimentele culturale ar trebui să ţină agenda centrului.
O istorie „cu ştaif“
Municipalitatea slătineană a intrat în posesia imobilului în 2010, transferat de la Regia Autonomă de Distribuţie şi Exploatare a Filmului (RADEF) „România Film”. Aici deja de aproape 20 de ani nu mai rulau filme, ultima destinaţie fiind aceea de cinematograf.
În perioada interbelică însă, sala servea drept loc select de întâlnire pentru gradaţi. „Clubul avea în faţă o sală de întrunire, în spate sală de popice, «totul din lemn». Oficial, ştim că, în 1936, clubul fusese dotat şi cu cinematograf şi devenise Sala Select, care era «spaţioasă, cu mobilier adecvat şi cu funcţionare permanentă». (...) În sala Select rulau, cu aprobarea Ministerului Muncii sau a Ministerului Culturii, filme precum: „Văduva veselă“, „Fantome vii“, „O noapte la Veneţia“, „Fetele care dispar fără urmă“, „Veronica“, „Eram spioană“, „Arsenie Lupin“ sau „Rocambole““, menţionează profesorul de istorie Elena Sârghie, în cartea „În spatele zidurilor – Poveşti şi povestiri slătinene“.
Începuturile n-au fost ferite de litigii, la construirea imobilului vecinii reclamând că s-a încălcat proprietatea, „amănunt“ disputat în instanţă de A.W. Zahalca şi Ministerul Armatei, fără ca cel care reclama că i s-a luat aproape un metru din teren pentru a se construi treptele de acces la subsol, unde urma să se depoziteze arhiva, să aibă câştig de cauză.
Imobilul a continuat să aparţină şi în comunism Armatei, fără să mai găzduiască baluri sau conferinţe. În 1955 se doreşte transferarea acestuia către Sfatul Popular, dar se revine un an mai târziu. Administraţia oraşului impune, însă, îngrijirea spaţiului şi atribuirea unei destinaţii de club sau cinematograf. Şi s-a făcut cinematograf, binecunoscut slătinenilor în comunism ca Cinema „Victoria“.
Ce se doreşte pentru viitor este amenajarea unei săli cu 75 de locuri la parter şi 25 la balcon, cu intrare prin foaier şi pe scările laterale, cu posibilitatea ca sala de spectacol să poată fi transformată chiar într-una care să găzduiască, la fel ca în perioada interbelică, baluri, acţiuni de caritate, întruniri.