Video Corporatist ziua, fermier în timpul liber. Cum a transformat Ionuț o pasiune în business cu flori

Ionuț Stanciu are 38 de ani, lucrează într-o corporație, în Capitală, iar de mai multe ori pe săptămână se deplasează la ferma din Olt, unde pe mii de metri pătrați cultivă flori. „Tot timpul plantez de test”.

Absolvent de Electronică, angajat într-o corporație în București, Ionuț Stanciu (38 ani) spune că profesia sa de bază este de fapt agricultura, pentru că „am lucrat de mic copil”. De 8 ani dezvoltă, după programul din corporație, o afacere de familie în domeniul horticol, iar bujorii pe care îi recoltează în fiecare primăvară din ferma de la Pleșoiu, Olt, au cucerit inimile consumatorilor.

Pasiunea pentru flori vine din familie, în special rudele din partea tatălui având o înclinație către acest domeniu. Lucrurile s-au așezat însă și mai clar după căsătorie, părinții soției cultivând flori pe o suprafață importantă, în județul Giurgiu. Tânărul a preluat din experiența fiecăruia și astfel a pornit în aventura care astăzi implică toată familia.

Bujorii plantați „de test”

Primele flori din ferma „Sim Flowers” au fost bujorii și narcisele, în 2018. „Eu tot timpul plantez de test. Plantez 50-100 din fiecare soi și văd cum se dezvoltă, care e cel mai căutat, care se vinde cel mai bine la piață, ce ne-au cerut clienții, și apoi am extins”, a explicat tânărul.

Rezultatul testului a indicat că bujorul ar putea fi floarea câștigătoare, iar opt ani mai târziu bujorii din ferma din Pleșoiu sunt în continuare apreciați. La acel moment, pe piața din București se găseau bujori românești, disponibili în câteva culori. A comandat bujori în Olanda, într-o paletă largă de culori. Și-a recuperat investiția după aproximativ patru ani, în primii trei reușind să obțină doar câteva buchete pentru cei ai casei.

„În anul patru am început încet-încet să recoltăm, recuperând o parte din investiție, și abia din anul cinci am trecut pe profit. Nu ne-am grăbit, ce-i drept. Având un job, o alternativă, a fost plăcere. Am vrut să fie ceva de durată, nu de azi pe mâine. Un bujor ar trebui să reziste 10-15 ani, poate chiar mai mult”, a adăugat Ionuț Stanciu. Astăzi are posibilitatea să extindă plantația de bujori, care se întinde în prezent pe 3.000 metri pătrați, folosindu-se de cei plantați cu opt ani în urmă.

În cei patru ani „pe plus” banii câștigați au mers tot în dezvoltarea fermei. Au cumpărat în fiecare an soiuri noi, au investit pentru a avea sursă proprie de apă, au cumpărat o mașină pentru transport când cea veche a cedat etc.

Totul este cheltuială din fonduri proprii, pentru că sectorul floricol nu beneficiază de sprijin. De-abia de curând a apărut posibilitatea ca producătorii de flori să acceseze o măsură de sprijin, prin DR-18 „Investiții în floricultură, plante medicinale și aromatice”, un program lansat în consultare de AFIR, dar pentru care nu s-a deschis sesiunea de depunere a proiectelor. Conform anunțurilor oficiale, măsura ar beneficia de o finanțare de 5 milioane euro, acordându-se un sprijin de maximum 100.000 euro/proiect (cu o co-finanțare de 15% sau 35%, în funcție de mărimea exploatației). Asta înseamnă, arată Ionuț Stanciu, foarte puțin având în vedere faptul că sunt aproximativ 10.000 fermieri care cultivă flori.

„Momentan e insuficient, dar e un început. Totuși ar trebui să ne bucurăm, să vedem și partea pozitivă”, se arată încrezător fermierul.

Forța de muncă și desfacerea – problemele generale din horticultură

Și pentru că e vorba de agricultură, și Ionuț Stanciu semnalează că lipsa forței de muncă tinde să devină una dintre principalele probleme. Lucrează în familie, cu soția și părinții, cei 3.000 m.p. cultivați cu flori, iar în perioadele intense munca îi copleșește. „Ne e greu să găsim oameni care să ne ajute. Și sunt și reticenți puțin, fiind vorba de flori. Toată lumea crede că floarea e ceva pretențios, catifelat, trebuie manipulat cu grijă. Și sunt temători să vină să ajute. Și chiar dacă ajută, ajută cu lucrurile limitate, să zicem, Eu tai, soția leagă și cineva transportă florile din grădină până în locul în care soția le leagă (n. red. – pentru transport)”, detaliază fermierul.

Provocările nu se opresc la forța de muncă. Desfacerea este o altă problemă. Florile se vând, există piață, în schimb totul se derulează cu un consum uriaș de timp, o resursă importantă pe care ar putea să o rezerve producției.

„Dacă am putea doar să producem, să ducem într-un depozit, să fie un depozit central, regional, de preferat, pentru că la mine aici e și problema cu distanța, ar ajuta mult. Eu, ca să îmi duc bujorii la București, am 400 de kilometri minimum de parcurs, zilnic. Ar fi ideal ca tot ce producem să ducem către un depozit regional și apoi să vină clienții către depozitul respectiv și să se aprovizioneze. E clar că ne-ar fi mai ușor. Eu, de exemplu, ajung în târgul Pucheni la 7.00 – 8.00 seara și plec la 7.00 – 8.00 dimineața. Trebuie să stau 12 ore treaz, să vând și să mai și conduc câte 400 de kilometri. E foarte obositor în perioada aceasta”, a mai spus fermierul.

Individualismul celor care activează în domeniu este și acesta o barieră. E clar, susține Ionuț Stanciu, că soluția stă în asociere. Chiar și în cazul în care se va reuși construirea unui depozit, va fi nevoie de diversitate. „Va trebui să avem regional producători din toate categoriile. Pentru că asta e problema de care eu m-am lovit cel mai des aici. Produc bujori și sunt persoane, florării, depozite chiar de flori, care își doresc să cumpere pentru că sunt aproape și la mine îi recoltez azi și pot să-i livrez în două ore, deci e garanția prospețimii, dar produc doar bujori. Și atunci oamenii mi-au spus de cele mai multe ori: da, venim, cumpărăm bujori, dar tot trebuie să mergem în București ca să ne cumpăram trandafiri, crizantemă, hortensie. E și subdezvoltat sectorul cumva, e și individualismul și nu e nici organizare. Sunt multe probleme. Suntem mai la început, să zicem așa”, sintetizează tânărul lista lucrurilor încă de rezolvat în sectorul floricol.

Florile producătorilor români, pe de altă parte, sunt apreciate de clienți. Vin direct din câmp sau din seră, nu stau zile întregi în depozite, prin urmare rezistă mai mult la cumpărător. În plus, începe să se diversifice oferta. Producătorii cultivă și lishiantus, și gura leului, și delphinium.

„Se pare că încep o diversificare, dar cred că e zona de lângă București care cultivă masiv. În țară cred că sunt foarte puține plantații care să cultive diversitate mare de flori, fie că sunt tăiate, fie că sunt flori la ghiveci”, subliniază Ionuț Stanciu.

Pe de altă parte, dacă ar exista soluția depozitării, chiar și pentru câteva zile, producătorii nu ar mai înregistra pierderi foarte mari atunci când piața nu reușește să absoarbă cantitățile mari sau când prețurile scad atât de mult încât fermierii nu-și mai acoperă costurile. Depozitare ar însemna să pierzi, e drept, din prospețime, dar să salvezi din producție.

La fel de imperioasă este găsirea unei soluții și pentru procesare. Ionuț Stanciu spune că a studiat ideea de a obține ulei esențial din bujor, însă procesul este greoi, de durată, iar cantitatea extrasă este foarte mică, prin urmare trebuie găsită o altă variantă. Pentru o minimă procesare, de orice tip, va fi nevoie de noi investiții, ceea ce deschide o altă discuție.

Mathiola și lishiantus vin din urmă

Sezonul bujorului este aproape pe sfârșite, așa că din ferma lui Ionuț Stanciu au început livrările de mathiola, o floare mai puțin populară în țara noastră. Cine a avut ocazia să o miroasă s-a îndrăgostit însă și o cere acum. După mathiola va urma lishiantus, și aceasta o floare cerută în special în florării.

Surprinzător, însă dezamăgirea a venit din partea lalelelor. A adus și bulbi de lalele din Olanda, le-a cultivat, a obținut flori frumoase, însă prețul de vânzare a fost sub costul de producție.

Mathiola și lishiantus cultivă în spațiu protejat, pe o suprafață de 400-500 m.p.., alături de legumele la care părinții, producători vechi de legume pentru piață, nu au renunțat. Încă studiază posibilitatea de a mări suprafața de spațiu protejat având în vedere că florile sunt un produs sensibil la condițiile de mediu.

Multe dintre „secretele” pe care le stăpânește astăzi le-a deprins testând. A colaborat cu cei de la care a cumpărat bulbii, dar și cu specialiștii magazinelor fitosanitare cu care deja colabora pentru cultura de legume în spațiu protejat. „A fost o surpriză și pentru dânșii când am mers cu Lishiantus, cu Mathiola, cu bujorul și am descoperit împreună ce funcționează și ce nu funcționează”, mai spune fermierul.

O variantă de a-și extinde piața ar fi lanțurile de supermarketuri. Pentru asta va fi necesar să renunțe la a vinde doar în baza carnetului de producător și să treacă la o formă de organizare juridică.

Împreună cu membrii Asociației Producătorilor de Flori Muntenia se gândește și la o cooperativă, pentru că nevoile tuturor membrilor sunt mari iar soluțiile sunt mai ușor de găsit împreună.

Au nevoie de soluții inclusiv pe termen lung. Deocamdată producția de bujori este în aer liber, dar vremea care devine mai provocatoare de la un an la altul îi obligă să se adapteze. A fost o idee să dezvolte un sistem de panouri fotovoltaice, care ar fi funcționat ca o protecție pentru cultură și o sursă de energie pentru a încălzi solariile în care cultivă flori. A aflat însă că investiția prin DR 18, măsura pe care o așteaptă cu nerăbdare toți producătorii de flori, nu le permite să fie prosumatori.

Vorbim și despre cât de profitabilă este activitatea, dincolo de pasiune. Deși cultura de bujori odată înființată rezistă 10-15 ani, sunt pentru ea și costuri anuale. Banda de picurare, folia antiburuieni, pesticidele, insecticidele, îngrășămintele de mai multe tipuri, toate costă. Câteodată cifrele privind încasările par mulțumitoare, dar nu au evaluat niciodată munca neremunerată pe care o fac patru membri ai familiei. „Plus problema de care s-au lovit socrii. La mine, fiind suprafață mai mică, dezamăgirea cu lalelele a fost mică. În cazul socrilor investiția a fost mult mai mare, și-au asigurat încălzire pe gaz și o mică greșeală pe care au făcut-o la încălzire le-a distrus lalelele pe care plătiseră 20.000 lei doar pe bulbi. La prima vedere pare simplu, dar orice mică greșeală costă mult”, a mai spus Ionuț Stanciu.