Cât vor costa roşiile româneşti de Paşte. „Totul s-a dublat. Prietenii îmi spun: «Am fost în Tunisia cu banii ăştia, frate!»“
0Răsadul a fost semănat în decembrie, în ianuarie fermierii au plantat tomatele, iar în aprilie vor scoate pe piaţă „trufandalele“ româneşti. Totul, însă, cu costuri duble faţă de anii trecuţi. „Am mai încercat un an, dar e ultimul“, spune fermierul Simon Idita.
Deşi temperaturile peste media perioadei şi vremea însorită îi ajută pe fermierii care şi-au propus ca în luna aprilie să scoată pe piaţă roşiile româneşti, costurile sunt atât de mari încât profitul e pus sub semnul întrebării.
Este încă un an în care legumicultorii s-au angajat la o muncă de 24 ore din 24, pentru că profitul de până acum nu le-a permis să-şi modernizeze solariile, astfel că e nevoie să încarce centrala noapte de noapte, din două în două ore.
Costurile sunt enorme. Facturile la energie electrică sunt de zeci de mii de lei, combustibilul solid e pe sfârşite, folia, îngrăşămintele, totul e de cel puţin două ori mai scump.
Fermierii curajoşi care înfruntă iarna pentru a pune pe piaţă roşiile extratimpurii se întreabă acum dacă tot acest efort va merita, decalajul între ei şi legumicultorii care cultivă în solarii neîncălzite fiind foarte mic dacă temperaturile vor rămâne pozitive.
Centralele sunt aprovizionate zi şi noapte FOTO: Simon Idita
„Bag aproape două tone şi ceva pe noapte (n. red. - de cărbuni). (...) Folia de mulci de la 9-12 lei au făcut-o 25 de lei. Folia de dublură, prelată, tot-tot-tot e mai scump. Îngrăşămintea pe care o luam cu 230-250 lei sacul, acum mi-a trimis o ofertă de preţ de 27 lei /kg, pică la 700 lei şi ceva. Ajungem imediat la cota zero. Bineînţeles că băncile dau împrumut, dar pui gaj“, spune fermierul Simon Idita, din Pleşoiu, judeţul Olt.
Legumicultorul are o experienţă de peste 20 de ani, însă acum a luat decizia finală: va vinde anul acesta centralele şi va continua să facă legumicultură pe o suprafaţă mai mică şi în spaţii neîncălzite, pentru că, oricum şi-ar face calculele, cheltuielile îl copleşesc. Muncesc şi el şi soţia de dimineaţa până noaptea, copiii îşi văd tatăl aproape pe fugă, iar momentele de relaxare le numără pe degete într-un an întreg.
„N-aş fi reuşit, dacă nu muncea soţia cât trei oameni n-aş fi reuşit. Până la 1 noaptea. Are mâinile mai rele ca ale mele, eu mai port mănuşi, ea nu vrea. Plus casa, copiii...“, spune fermierul.
De la ce preţ ar putea vorbi de profit
În acest an familia Idita a plantat tomate pe o suprafaţă de aproximativ 6.600 metri pătraţi. Lucrează în fiecare zi cu zilieri, fără să mai pună la socoteală munca lor. Să poată vorbi de profit, preţul ar trebui să fie destul de bun.
„Peste 15 lei/ kg, aşa, ar trebui să fie profitabil. Cum va fi preţul... Ne prind cei din urmă care pun fără căldură. Orice produs are preţ când nu este, dar când este din abundenţă... Unii chiar pot râde de noi. Sunt mulţi, şi prin en-gros, care-ţi spun – «îţi arăt că eu fără căldură fac bani mai mulţi ca tine, la masă». El nu dă un miliard şi jumătate pe cocs, nu plăteşte ca mine facturi la curent de 70 de milioane (n. red. - lei vechi), de 46 de milioane, pentru că aşa îmi vin trei facturi de curent primăvara. Am şase, şapte, opt, chiar şi nouă oameni pe zi la muncă, sunt oameni de 200 de milioane de lei pe lună“, spune fermierul.
Simon Idita spune că a avut, de-a lungul timpului, de mai multe ori discuţii cu prietenii. Unii i-au spus că nu ar face niciodată asta, văzând cât de complicat e totul şi cu câtă muncă şi costuri se produc legumele, alţii s-au încumetat la rândul lor să cultive legume, renunţând însă după un an-doi.
Costurile s-au dublat în câteva luni, spune fermierul FOTO: Simon Idita
„Sincer, am prieteni care n-au legătură cu asta, mai vin pe la mine. Şi-mi spun, atunci când văd cât dau pe soluţii, de exemplu: «Băi, frate, am fost în Tunisia cu banii ăştia! Băi, omule, îţi faci un concediu cu asta! Ia uite paletul ăsta, ia uite cutare, ia uite cutare...». Când văd cât costă toate, cât e câştigul şi ştiu că sunt atâtea alte variante... Procentul este foarte mic. Dacă era o afacere, se îndreptau cei mai tari afacerişti către asta. Dacă băgai un miliard şi scoteai profit încă unul era ceva, dar procentul este 10%“, spune Idita.
În doar un an, peste treizeci la sută dintre micii fermieri din zonă au renunţat la agricultură, realizând că un salariu ca angajat în oricare domeniu este mult peste ceea ce câştigă ei, mai spune fermierul.
„N-au mai avut bani. Au avut datorii la fitosanitare, pe unde au mai avut, n-au mai putut. Eu fac asta de vreo 20 şi ceva de ani cu soţia şi am realizat că mi-a rămas undeva la 30 lei pe zi. Am prieteni care sunt în afară şi sunt mai realizaţi. Eu am luat un Logan după 10 ani de zile. Am prieteni care au AUDI, au maşini automate, au tenul altfel, şi soţiile şi ei sunt zâmbitori, sunt altfel. Când se vede de afară, e frumos, dar.... Copiii să facă orice altceva, să nu facă asta“, a mai spus Idita.