Sibiu: Paul Mocanu - actorul îndrăgostit de cuvinte

Paul Mocanu este un om din care răsuflă cultură. Cu o statură impozantă prin atitudine. Este atitudinea unui om care a citit mult şi vorbeşte în versuri sau în citate.

Profil
Născut: 7 februarie 1924, Teleorman
Educaţie: Conservatorul de Artă Dramatică din Bucureşti
Familie: Căsătorit, un băiat

Este un clasic, îmbrăcat în parpalac şi pe cap poartă pălărie, asemeni poeţilor. Urăşte teatrul vulgar, care nu ţine seama de operele autorilor şi „sunt tot al teatrului, chiar dacă nu mai lucrez în domeniu“.  Teatrul este pentru el cea mai frumoasă meserie pe care o poate avea un om pentru că pune în scenă metafore legate de viaţă.

A dat mâna cu George Enescu
La vârsta de 13 ani făcea vioară în Bucureşti, iar profesorul dânsului de atunci, domnul Teodorescu la invitat la Ateneul Român la nişte repetiţii, iar după repetiţiile respective ‹‹ a apărut un domn aranjat, cu părul pieptănat, având cărarea pe mijloc şi a venit la mine şi mi-a zis „Felicitări! Îţi urez succes!›› spune domnul Paul. Mai mult de atât îşi aminteşte de una  dintre glumele lui Enescu din acea zi: „povestea despre faptul că susţinea concerte la Ploieşti într-o cofetărie, iar proprietarul respectivei cofetării auzise de la cineva că maestrul i-ar fi furat acustica“ spune râzând actorul.

Muzica l-a condus către teatru
Îşi aminteşte că la un moment cânta în opereta „Îngerul Albastru“ şi a observat reprezentaţia celebrului actor Marcel Anghelescu, iar atunci s-a hotărât că el trebuie să fie pe scenă. S-a înscris la conservatorul de Artă Dramaturgică şi studia acolo în acelaşi timp în care studia vioara. În 1947 a dat examen pentru un post la Teatrul Naţional din Bucureşti, obţinuse postul, dar în 1959 a dat concurs la Sibiu pentru că avea posibilitatea să joace în mai multe piese şi pentru că putea juca alături de Radu Stanca. Printre piesele în care a jucat  se numără „ O scrisoare pierdută“ în rolul prefectului Tipătescu, „Vlaicu Vodă“ în rolul lui „Vlaicu Vodă“, „Viforul“, „Gaiţele“ etc.
În 1984 s-a pensionat, dar asta nu l-a oprit în a sta departe de activităţi culturale. A făcut recitaluri din poezia foştilor deţinuţi politici, spre exemplu Radu Gyr sau Nichifor Crainic. A ţinut un recital în cimitirul din Sibiu la mormântul grupului Dabija, care a fost prins de securişti, împuşcat şi aruncat într-o groapă comună. A realizat „Marşul Revoluţiei din decembrie 1989“ care se repetă în Facultatea de Teologie, „Imnul Sibiului“ foarte apreciat de maestrul Petre Sbârcea.

Tot teatru
Dacă ar exista posibilitatea să-şi reînceapă viaţa, domnul Paul s-ar apuca în mod evident tot de teatru. Este meseria care pe el l-a împlinit pentru că i-a dat posibilitatea să se exprime şi să ajute la educarea publicului. Teatrul înseamnă literatură, costume şi o lume adusă pe scenă inspirată din realitate şi până la urmă: „ ce s-ar face lumea întreagă fără teatru“ exclamă actorul.

Ce-i place
Îmi place muzica şi merg des la Filarmonica de Stat din Sibiu pentru că: „Dumnezeu este în muzică“ vorba lui Emil Cioran. Îmi plac romanţele şi poezia. Îmi place Eminescu. Îmi place religia, am cântat 30 de ani în corul Mitropoliei. Îmi plac mult şi sarmalele.
Ce nu-i place
Nu-mi place comunismul criminal care a ucis două milioane de români în frunte cu Radu Gyr. Nu-mi place în acelaşi timp teatrul modern, un teatrul vulgar care nu mai ţine seama de opera autorului, iar un exemplu este teatrul din Sibiu.



Întrebări şi răspunsuri:

Cum este teatrul în ziua de azi? Mai mergeţi la teatru?
Este ruşinos ceea ce se întâmplă cu teatrul, iar publicul matur nu mai merge la teatru tocmai pentru că acesta s-a schimbat. Piese ca „Hamlet“, „Gaiţele“, „Pescăruşul“ lui Cehov sunt piese puse în scenă la ora actuală în Sibiu, dar dacă e să ascultam sintagma „ în teatru cuvântul domină“, în aceste piese cuvântul îşi pierde valoarea. Nu mai pot sta în sală să văd vulgaritatea teatrului actual. Spre exemplu„Nora“ lui Ibsen este o femeie pură, dar când este pe scena sibiană ea devine simbolul femeii obscene.

Cum este Sibiul pentru dumneavoastră?
Sibiul este un oraş care respiră prin cultură. Este apoi un orş civilizat, de pe care timpul nu a putut şterge amprenta medievală. Îmi place foarte mult şi văd că nu doar mie, dacă este să luăm în considerare nmărul mare de turişti.