Profesorul elevilor ALTFEL

Voturile cititorilor, ale juriului de specialitate şi ale redacţiei „Adevărul" l-au clasat pe profesorul Octavian Birău de la Centrul Şcolar pentru Educaţie Incluzivă nr. 1 din Sibiu pe locul patru în campania „Profesorii cu care Sibiul se mândreşte".

„Dacă e imposibil e pentru mine”. În biroul impersonal, ochii pătrunzători ai profesorului Octavian Birău aduc linişte, căldură şi spun, dincolo de gesturi şi de cuvintele rostogolite repede, cu emoţie, o mie de poveşti. Despre munca lui şi despre elevii ALTFEL cărora încearcă să le ofere şansa unei educaţii şi, prin ea, a unei altfel de vieţi. 

Predă de 14 ani, de la terminarea facultăţii de Sociopsihopedagogie, iar de 12 ani orele de curs le ţine acasă la elevi, copii cu deficienţe fizice, mintale, de comportament. Din 2004, lucrează doar cu cazuri foarte dificile.

„Acolo merg şi intr într-o poveste, a fiecăruia, sunt un personaj care joacă tot ceea ce este elevul respectiv”, povesteşte profesorul Birău despre o muncă extrem de migăloasă pe care o face cu o dăruire întâlnită astăzi, din păcate, din ce în ce mai rar.

„Din 1999 mi s-a propus această formă de învăţământ special, nouă la vremea aceea în România, eram singurul din ţară la momentul respectiv, a trebuit să structurez tot. Acum, am mai mulţi colegi care lucrează şi aproape toţi se raportează la forma de bază creată în 1999”, spune profesorul Birău.

Lucrează foarte mult pe calculator, e pasionat de conceperea jocurilor educaţionale, a făcut un master în calculatoare pentru a se putea descurca bine şi pe acest segment. „Din 2004 până în prezent am creat 13 jocuri educaţionale complete pentru învăţarea citirii, scrierii, comunicării, artimeticii şi formării educaţiei psihomotrice – forme, culori, mărimi, relaţii spaţiale între obiectele respective”, explică profesorul Birău.

Altfel de elevi

Lumea elevilor lui e altfel, copiii înaintează cu paşi mici, nu strâng diplome, medalii, nu merg la concursuri. Rezultatele efortului sunt însă spectaculoase. Acasă, după lecţiile la domiciliu, profesorul Birău munceşte la fel de mult. Pregăteşte planşe, puzzzle-uri, pentru fiecare copil în parte. Zâmbeşte. „Totdeauna a trebuit să creez altceva, nu s-a potrivit ce a fost la alt elev, nu lucrez după tipare”.

Una dintre elevele lui, să-i spunem Oana. În termeni medicali, cu deficienţă fizică, probleme de relaţionare cu mediul, comportament opozant, agresiv, hipersensibilitate, izolare, ostilitate. Practic, în primele două zile, nici măcar nu i-a permis să intre în cameră, striga, iar prima provocare a fost să o aducă la masa de lucru. Aşa a apărut Maria, un personaj inventat, prietena ei, iar Oana făcea pas cu pas ceea ce făcea şi Maria. I-a trebuit o semestru să-i câştige încrederea, interesul. După 2 ani, a reuşit să înveţe alfabetul, literele mari şi mici de tipar, să numere până la 8, să citească propoziţii simple.

Un alt copil, să-i spunem Andrei, cu deficienţă mintală uşoară şi tetrapareză spastică. Printre obiecte simple, care în discuţii au prins viaţă, cu răbdare şi suflet mult, Andrei s-a schimbat complet. După 3 ani, a scris de mână, acum scrie singur pe calculator, îşi trimite mesajele, citeşte la televizor. 

Viitorul? Dacă se va putea, cel puţin câţiva ani, nu în România. Câştigă 1.300 de lei pe lună, şi îşi cumpără singur cele necesare conceperii materialelor pentru elevi. Recunoaşte că se interesează de locuri de muncă dincolo, „numai pentru bani, că în rest am satisfacţii aici, să plec şi să mă întorc”.