Calfele călătoare s-au întors la Sibiu

Strada Cetăţii din Sibiu a devenit loc de paradă pentru meşteşugarii tradiţionali, de la care pot fura meserie colegi de breaslă dar şi sibienii sau turiştii.

Burgul de pe malul Cibinului se reîntoarce în timp, în anii de aur ai breslelor şi ai obiectelor de lemn, fier sau piatră lucrate meşteşugit, cu palme bătătorite şi unelte vechi, tradiţionale. Pentru al şaselea an consecutiv, calfele călătoare şi-au întins mesele de lucru lângă zidul cetăţii, dornice să deprindă tehnici noi de lucru de la colegii de breaslă şi gata să le dezvăluie din tainele meseriei sibienilor, dar şi turiştilor care vizitează mini-atelierele de pe strada Cetăţii.

Meseriaşi din Germania, Elveţia sau Franţa respectă cu sfinţenie tradiţia calfelor călătoare. Acestea au de parcurs o „călătorie de specializare”, care durează trei ani şi în care merg din loc în loc, acolo unde găsesc de lucru, cu condiţia să nu se apropie la mai mult de 50 de kilometri de oraşul natal. Pe tot parcursul călătoriei, calfele sunt obligate să poate costumul tradiţional.

Nola Wahof are 26 de ani şi şi-a început de 3 luni călătoria de specializare. Spune că îi place foarte mult Sibiul, şi este convinsă că tot ce va învăţat în cei trei ani de călătorie o va ajuta să-şi îndeplinească visul, acela de a-şi construi singură o casă în pădure.

„Mi-am început călătoria acum 3 luni, am fost în Germania, Elveţia, Ausstria, Ungaria, Slovacia. Am ales să fac asta pentru că e foarte interesant, poţi lucra cu lemnul şi chiar îţi poţi construi singur casa. Visez să-mi construiesc casa mea, undeva în pădure”, povesteşte Nola.

Specializare în toată lumea

Martin Lang, prietenul ei, s-a îndrăgostit de modelarea lemnului atunci când l-a ajutat pe tatăl lui să-i ridice casa. A urmat o şcoală de profil timp de 3 ani de zile şi, de mai bine de un an, a pornit în jurul lumii pentru a învăţa şi de la alţii tehnici de lucru tradiţionale.

„Sunt din Mainz, lângă Frankfurt, şi am venit aici pentru a-mi exersa meseria, dar într-un mod tradiţional, cu unele şi muncă exclusiv manuală, aşa cum se făcea meseria asta odinioară. Călătoresc prin toată lumea şi peste tot pe unde găsesc ceva de lucru stau pentru câteva luni şi apoi merg mai departe, căutând o nouă lucrare.

Am fost în Elveţia, Austria şi, desigur, Germania, pentru că tradiţia spune că în primul an de călătorie trebuie să mergi în ţări vorbitoare de limbă germană şi apoi, din al doilea an, poţi călători în toată lumea. Poţi învăţa foarte multe despre meseria ta, peste tot pe unde munceşti poţi vedea tehnici şi metode noi”, povesteşte Martin.

Atelierele de pe strada Cetăţii rămân deschise până pe 27 august, între orele 10:00 şi 17:00, şi atrag an de an sute de sibieni şi turişti dornici să afle mai multe despre tehnicile de lucru tradţionale.

„E foarte interesant, am auzit din Bucureşti despre acest atelier al calfelor călătoare, şi am venit să îi vedem. Ni se pare foarte interesant şi instructiv”, spune Olimpia Tărăboanţă, o turistă din Bucureşti.

Casa Calfelor de la Sibiu

La Sibiu, calfele sunt cazate în Piaţa Huet în Casa Calfelor, care are 35 de locuri şi unde primesc cazare şi masă. Locuinţa aflată în turnul scărilor care leagă oraşul de jos cu cel de sus le-a servit ca adăpost calfelor călătoare în secolele trecute. Fiind prima casă a calfelor situată în afara graniţelor Germaniei, Elveţiei sau Franţei, la renovarea ei au lucrat împreună calfele din diferite asociaţii şi ţări.