Şeful Direcţiei Agricole Satu Mare, Ioan Cioltean spulberă mitul: ”România nu a fost niciodată grânarul Europei”
0Caracterizarea României drept grânar al Europei se trage, potrivit inginerului Ioan Cioltean, şeful Direcţiei Agricole Satu Mare, "de la o întâmplare din 1938".
Imaginea României ca grânar al Europei îşi are originile mai degrabă în rolul pe care-l juca ţara în comerţul european dunărean cu cereale, potrivit lui Ioan Cioltean, care susţine că din punct de vedere statistic România nu a fost niciodată nici printre cei mari mari producatori şi nici printre cei mai mari exportatori de cereale din Europa.
Porturile dunărene din România aveau însă un rol important în comerţul european în perioada interbelică, preţul grânelor fiind stabilit la acea vreme la bursele dunărene ale cerealelor aflate pe teritoriul românesc, astfel că "mai degrabă de aici se trage această caracterizare", adaugă şeful Direcţiei Agricole.
În cartea „Judeţele Patriei”, Ioan Foriş, prim secretar al comitetului judeţean Satu Mare al PCR, scrie că în perioada 1971-1975, cele mai bune pământuri se aflau în proprietatea moşierimii, care le exploata prin munca slab plătită a ţărănimii, realizând o producţie la hectar nesatisfăcătoare. Reforma agrară de după primul război mondial a slăbit proprietatea moşierească,dar a întărit-o pe cea chiaburească, nerezolvând problema ţărănimii sărace.
Autorul mai adaugă că problema agriculturii sătmărene s-a rezolvat prin reforma agrară din 1945, căreia i-a urmat trecerea la dezvoltarea socialistă, pe calea cooperativizării. Socializarea agriculturii care s-a desfăşurat în mod progresiv a fost însoţită de o dezvoltare continuă a bazei tehnico-materiale, superioritatea noii forme de organizare a producţiei agricole dovedindu-se tot mai evidentă. Trecerea de la mica proprietate la marea agricultură socialist a dat posibilitatea cooperativelor şi unităţilor agricole de stat depe cuprinsul judeţului Satu Mare să-şi perfecţioneze necontenit această bază şi să-şi îmbunătăţească organizarea producţiei, contribuind prin aceasta la sporirea cantitativă şi calitativă a produselor, precum şi la bunăstarea ţărănimii.
“Ca umare a investiţiilor acordate de stat, agricultura judeţului a fost înzestrată cu un număr însemnat de tractoare. În funcţie de rentablitatea şi de nevoile economiei judeţului, s-a reprofilat structura culturilor, sporind ponderea plantelor industriabile, în special a celor furajere, alături de cultura de bază a cerealelor” scrie autorul.
Drept urmare a dezvoltării şi modernizării acestei baze, producţia agricolă a judeţului în cincinalul 1971- 1975 a înregistrat un ritm mediu anual de 2, 8%. În 1973, de exemplu, din suprafaţa totală a judeţului, adică 440.500 ha, terenurile agricole ocupau 318.509 ha.10.000 de hectare erau livezi şi pepiniere pomicole iar 5.000 de ha însumau viile şi pepinierele viticole.
Sectorul socialist, care în 1973 dispunea de 94, 7% din suprafaţa agricolă şi 95% cea arabilă, era format din 9 unităţi agricole de stat cu 92.000 ha, şapte IAS-uri şi 120 de CAP-uri. Datorită productivităţii mai ridicate a IAS-urilor decât a CAP-urilor, (la grâu 32, 2q/ha, faţă de 23, 7) dau 12% din producţia de cereale boabe , 14% din cea de lapte şi 17, 5% din cea de carne.
În structura culturilor, pe primul loc se aflau cerealele pentru boabe, ocupând 54% din suprafaţa cultivaă, după care urmează plantele furajere cu 30%. Din suprafaţa cultivată cu cereale (100.000 de hectare), cea mai mare parte, în proporţie de 89% este ocupată de grâu şi şi porumb, aproape în aceeaşi proporţie. Dacă pentru culturile de grâu, condiţiile optime le oferea interfluviile, cu pânza freatică mai coborâtă, pentru cele de porumb erau mai favorabile luncile râurilor.
Comparativ cu cifrele de anul trecut, situaţia este asemănătoare. Fermierii din judeţul Satu Mare au recoltat în 2013 o medie de 3,5 tone la hectar, o producţie mai mare decât cea din 2012.
Vă recomandăm şi
Cum „umflau” ziarele comuniste recoltele din Bistriţa-Năsăud
În perioada comunistă recoltele reprezentau o adevărată mândrie a conducătorilor ţării, motiv pentru care se organizau inclusiv concursuri între diferite zone şi CAP-uri. Cei care au lucrat în aceste CAP-uri în perioada comunistă spun însă că de cele mai multe ori raportările nu coincideau cu realitatea.
Caracterizarea României drept grânar al Europei a avut loc în anul 1938, atunci când s-a produs o criză mondială a grâului, ca urmare a condiţiilor meteorologice nefavorabile. Ţara noastră a făcut cel mai mare export de grâu din istoria sa de până atunci.