Pedepsele cutremurătoare pe care le îndurau preotesele în timpul Imperiului Roman. Diferenţe între Coran şi Biblie privind rolul femeii în familie

Cele mai multe religii influenţează viziunea asupra condiţiei femeii. Indiferent dacă este vorba despre religii monoteiste sau politeiste, liberatatea femeii a fost mult îngrădită de-a lungul timpului de principiile religioase. Chiar şi în zilele noastre, în unele religii, condiţia femeii este subumană, fiind considerată inferioară bărbatului.

Condiţia femeii în cuprinsul religiilor este diferită.  Dincolo de legile scrise care există azi în unele culturi referitoare la raportul dintre bărbat şi femeie, la instituţia familiei şi la libertatea şi drepturile celor doi parteneri, încă se mai păstrează obiceiuri şi credinţe care promovează inegalitatea între sexe în baza credinţelor religioase.

Fiecare om în funcţie de apartenenţa la o religie se raportează la principiul feminin, în funcţie de punctele de vedere religioase pe care le are, în baza a ceea ce a văzut sau a fost învăţat să creadă despre femeie. 

Încă din cele mai vechi timpuri, bărbatul a fost cel care i-a impus femeii cum să se raporteze la zeii, obligând-o să se păstreze „curată“ de dragul acestora, dar şi pentru ca asupra poporului să nu se abată mari nenorociri sau dezastre.

În Imperiul Roman, vestalele aveau acest rol. Ele trebuiau să întreţină focul sacru al Vestei, să aducă apă de la izvorul sacru şi să îngrijească obiectele sacre din sanctuarul templului . Focul sacru, era privit ca focul ce întreţinea flacăra căminului, aşa că preotesele vestale erau într-un fel responsabile cu liniştea căminelor din întreaga Romă. Dacă focul sacru se stingea, romanii credeau că zeiţa şi-a retras protecţia din oraş, iar lipsa de grijă a vestalelor era privită ca o mare ofensă, iar preoteasa era biciuită.

Condiţia femeii în religiile monoteiste

Religiile monoteiste, apărute mai târziu nu au schimbat nici ele prea mult viziunea asupra condiţiei femeii. Islamismul a legiferat, juridic şi moral, starea femeii de bun al bărbatului-proprietar. Profetul Mahomed avea 11 soţii legitime care nu aveau viaţa socială, nu beneficiau de recunoştiinţă publică, fiind nevoite să trăiască între zidurile casei, numai pentru bărbat şi copiii. În Coran, rolul femeii este foarte bine stabilit, dar şi instituţia familiei musulmane, respectiv felul cum se împarte moştenirea în funcţie de numărul copiilor şi de sexul acestora.  

Versetul 12 din Coran spune aşa:

Dacă soţiile voastre nu au avut copii, jumătate din ceea ce v-au lăsat este a voastră. Dacă au un copil, un sfert din ceea ce v-au lăsat este al vostru, după ce le vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Dacă voi nu aveţi copii, un sfert din ceea ce aţi lăsat va fi al soţiilor voastre. Dacă aveţi un copil, o optime din ceea ce aţi lăsat este al lor, după ce vă vor fi fost îndeplinite poruncile şi plătite datoriile. Dacă un bărbat sau o femeie nu are nici părinţi şi nici copii, şi lasă o moştenire, atunci dacă are un frate ori o soră, o şesime va fi a fiecăruia dintre ei. Dacă are mai mulţi, îşi vor împărţii între ei a treia parte din moştenire, după ce îi vor fi îndeplinite poruncile şi plătite datoriile fără ca cineva să fi fost păgubit. Aceasta este porunca lui Dumnezeu. Dumnezeu este Ştiutorul, Blândul”, scrie Coranul care este considerat a fi cuvântul lui Dumnezeu de musulmani. 

Islamul consideră un adevăr axiomatic faptul că bărbaţii sunt mai puternici decât femeile,iar acestea au nevoie de îndrumarea şi ajutorul lor toată viaţa. 

Şi în creştinism rolul femeii s-a schimbat de-a lungul timpului, însă aceasta a primit mai multă importanţă o dată cu venirea pe lume a lui Iisus Hristos prin Maria. Hristos a arătat că nu mai există deosebire între bărbaţi şi femei, mai mult aceştia trebuie să funcţioneze ca un tot unitar spre binele familiei şi al societăţii. 

„Femeia reprezintă o verigă în cadrul societăţii care este indispensabilă. Mama, femeia, soţia este cheia unei societăţi fericite şi credincioase. Ne preocupă foarte mult rolul şi sensibilitatea femeii de azi. În toată Scriptura dacă vedem de la Maica Domnului, rolul femeii a fost acela de născătoare, de creatoare, de binefăcătoare a tot ceea ce înseamnă viaţă spirituală. Din punct de vedere scripturistic, soţul trebuie să îşi privească soţia ca pe el. Femeia a fost făcută din coasta de lângă inimă ca să fie iubită, nu călcată în picioare, terfelită“, măruriseşte Marian Crainic, părinte protopop al Protopopiatului Ortodox de Carei.

 Gnosticii afirmă şi ei că viaţa femeii este puternic influenţată de rolul ei spiritual. 

„Filosofia gnostică a afirmat din toate timpurile că viaţa şi spiritualitatea se sprijină în mod concret pe aceste două coloane: principiul masculin (cu virtuţi caracteristice precum forţa, protecţia, acţiunea, rigoarea) şi principiul feminin (având drept calităţi fundamentale iubirea, blândeţea, mila, frumuseţea). Până când nu vom recunoaşte cu adevărat aceste realităţi, până când nu vom reveni la preceptele armonioase ale unei spiritualităţi complete şi echilibrate, ne temem că vor exista mereu disensiuni, conflicte şi intoleranţă religioasă, toate izvorâte din intuirea subconştientă a carenţelor pe care le prezintă orice sistem dezechilibrat“, afirmă gnosticul Vlad Mazilu.