Incursiune în trecutul Sătmarului, prin intermediul unor documente unicat
0Sătmărenii au participat joi la o incursiune în trecutul oraşului Satu Mare prin intermediul unor documente unicat, care, după 40 de ani, au fost aduse din nou împreună în cadrul expoziţiei “Privilegiile medievale şi moderne ale oraşului Satu Mare”. Vernisajul expoziţiei a avut loc joi, la Muzeul Judeţean Satu Mare, fiind deschisă publicului până pe 20 octombrie.
După 40 de ani, documentele cele mai valoroase ale Primăriei Satu Mare, împărţite atunci de conducerea judeţului Satu Mare între Arhivele Statului şi Muzeul Judeţean, ajung din nou împreună, dându-le şansa sătmărenilor să privească trecutul oraşului prin intermediul unor documente unicat, spectaculoase prin informaţia conţinută, autografe, forma grafică, materialul din care sunt confecţionate (pergament sau hârtie de moară). De-a lungul timpului aceste documente au fost cercetate de mulţi oameni de seamă, printre ei numărându-se şi Nicolae Iorga care a consultat documentele în anul 1925.
În Evului Mediu, pe teritoriul actual al oraşului Satu Mare au existat două aşezări diferite: Sătmar (castrum Zotmar) aşezare pomenită de notarul Anonim al regelui Bela în “Gesta Hungarorum” ca existând în veacul al X-lea odată cu năvălirea ungurilor în această zonă, iar din anul 1191 ca centru al comitatului cu acelaşi nume, şi Mintiu (Németi), aşezare populată cu oaspeţi germani (hospites teutonici) începând cu secolul al XI-lea şi aşezaţi pe malul drept al Someşului, localizată în zona bisericii reformate de pe strada Ady Endre şi zona Spitalului Vechi. Satu Mare şi Mintiu au fost beneficiarele unor vechi privilegii acordate de regii Ungariei, privilegii care au fost reînnoite de foarte multe ori.
Primul privilegiu este acordat de regele Andrei al II-lea (1205-1235) oaspeţilor teutoni din Sătmar (hospitibus Teutonicis de Zathmar). Al doilea privilegiu datează din anul 1264 şi este acordat de regele Ştefan (1240-1272) tot oaspeţilor din Sătmar (hospites nostri de Zathmar) care sunt întăriţi în libertatea de care se bucură oaspeţii din Alba (regală probabil). Privilegiile se repetă în timpul regilor Carol Robert de Anjou (1308-1342) şi Ludovic cel Mare de Anjou(1326-1382), Satu Mare fiind pe cale de a deveni oraş liber regal. Tuturor acestor eforturi li s-a pus capăt, atunci când oraşul a ajuns în stăpânirea unor mari feudali, din mâinile unor regi mai puţin puternici.
Printre alţii, oraşul ajunge în stăpânirea lui Gheorghe Brancovici (1377-1456), Iancu de Hunedoara, care in anul 1452 numea oraşul „civitas nostra”(oraşul nostru), familia Báthory care în anul 1543 deviază Someşul înconjurând oraşul şi cetatea cu apă. În anul 1491 regele Ladislau (1490-1516) acordă Sătmarului şi Mintiului dreptul de a primi spre aşezare pe iobagii oricărui nobil, după ce şi-au îndeplinit îndatoririle regale. În secolul al XVI-lea oraşul devine centrul unui mare domeniu aflat în stăpânirea austriecilor, ajungând în anul 1569 să cuprindă nu mai puţin de 185 de sate, târguri şi părţi de sate.
Cu toate problemele ivite de-a lungul timpului, oraşul Satu Mare nu a încetat niciodată eforturile de a accede la statutul de oraş liber regal. Menţionăm eforturile dintre anii 1660-1665 când Cămara regală din Bratislava cerea oraşului Satu Mare în schimbul statutului de oraş liber regal, 100.000 de florini şi întreţinerea a 200 de ostaşi pedeştri.
După mai bine de 50 de ani, aceste demersuri reuşesc, desfăşurându-se în mai multe etape:unificarea celor două oraşe în urma hotărârii Consiliului oraşului din 29 decembrie 1712, primirea în anul 1715 a dreptului de a avea stemă şi recunoaşterea unificării de către Dieta de la Bratislava, plătirea unor sume importante ca despăgubire pentru bunurile fiscului imperial şi în fine, recunoaşterea de către împăratul Carol al VI-lea(1711-1740) a unirii oraşelor Satu Mare şi Mintiu şi dobândirea statutului de oraş liber regal.