FOTO Castelul Karolyi: Castelul tunelurilor secrete şi al legendelor

Construcţia Castelului Karolyi a stârnit numeroase controverse în rândul nobilimii, care la vremea construcţiei sale era împotriva finalizării acesteia, fiind nevoie ca înşusi regele Matei Corvin să intervină pentru a aplana conflictul iscat.

Legendele care s-au ţesut în jurul său, care dăinuie şi astăzi, dar şi pasajele secrete descoperite aici, fac din Castelul Karolyi un loc misterios şi romantic.

Castelul, situat în Carei, judeţul Satu Mare, a fost construit de către familia Karolyi, cea care a dat şi numele castelului, pe locul în care, la sfârşitul secolului al XV-lea, se afla o veche cetate. Încă de la începutul construcţiei sale, nobilimea vremii l-a considerat o ameninţare, cerând în repetate rânduri regelui demolarea sa. Acesta însă nu a fost demolat, deoarece din pricina ameninţării otomane, el este transformat într-o cetate înconjurată de un zid de fortificaţie, cu patru bastioane şi nişe de tragere pentru turnuri, dotări cu care va face faţă cu succes asediilor otomane.

Din cauza faptului că Alexandru Karolyi se alătură răscoalei conduse de Francisc Rakoczi al II-lea, trupele germane au atacat cetatea celui care li se împotrivea. Fortificaţia a rezistat asediului, în anul 1708, fiind nevoie de lucrări de refacere pentru părţile distruse. În acest an Francisc Rakoczi al II-lea a stat aici timp de aproape o lună, vizita sa fiind un moment memorabil pentru istoria familiei Karolyi. Se spune ca încăperea în care a locuit acesta a rămas, la cererea familiei Karolyi, un important punct de reper pentru transformările ulterioare ale castelului, nefiind atinsă până la începutul secolului XX.

Legenda „Pivniţa lui Rakoczi“

Pornind de la numele faimosului conducător, Francisc Rakoczi, au apărut nenumărate legende asociate personalităţii sale, una dintre ele fiind cunoscută sub denumirea de „pivniţa lui Rakoczi”. Se spune că această pivniţă a fost construită de curuţi, care se ascundeau în ea şi folosindu-se de tunelele secrete săpate la 10 metri adâncime, surprindeau duşmanii în cele mai neaşteptate locuri. Austriecii văzând că pierd teren în faţa acestora, se văd nevoiţi să apeleze la un şiretlic pentru a afla avantajul curuţilor. Astfel, trimit un ofiţer foarte chipeş la familia Rakoczi, pentru a obţine informaţii de la Vilma, fiica lui Rakoczi. Vilma se îndrăgosteşte de tânărul ofiţer şi divulgă tot secretul tatălui său, precizând când şi pe unde anume se ascundea acesta pentru a intra în castel şi pentru a-şi vizita familia. Aceasta, dându-şi seama de greşeala făcută şi plină de remuşcări, mărturiseşte tatălui său faptul că a divulgat secretul, iar Rakoczi reuşeşte în ultimul moment să se strecoare în pivniţă şi apoi prin tunelurile secrete şi să fugă. Rakoczi este urmărit încontinuu de soldaţii austrieci, ceea ce nu îl poate face să uite de trădarea fiicei lui, pe care o blesteamă să nu se poată pieptpăna şi spăla decât o dată pe an, până în momentul în care cineva va rupe blestemul. Totodată, o blesteamă să nu se mărite până nu va reuşi să îşi coasă singură veşmântul de mireasă. Însă numai şapte puncte poate face pe an, iar la fiecare punct acul să îi înţepe degetul şi numai când va fi gata veşmântul, blestemul se va rupe.

O alta legendă spune că Rakoczi şi-ar fi potcovit caii invers pentru a-şi pierde urma şi pentru a-şi induce în eroare duşmanii, cu privire la locurile şi direcţia în care se deplasa. Astfel, Rakoczi a reuşit să conducă din interiorul pivniţei, luptă de eliberare mult timp, fără să fie prins. Pentru a rezista în pivniţă au fost săpate două fântâni adânci de unde să îşi poată lua apa pentru el şi calul său, ieşind afară din ascunzătoare doar sub adăpostul nopţii, pentru a pune capcane care să opreasacă înaintarea duşmanilor în tunel.

Clădirea este construită în stil ecletic

 Odată cu stingerea conflictelor de ordin militar, castelul a căpătat o funcţie rezidenţială. Cel care s-a ocupat de acest aspect a fost Karolyi Antal, în anul 1792, după planurile lui Jozef Bitthauser, care a demolat bastioanele, iar cetatea a fost transformată într-un castel în stil baroc. În această perioadă, castelul a fost vizitat de către prinţul Josef de Habsburg, iar în anul 1884, prinţul Rudolf de Habsburg a petrecut două zile la Carei, alături de soţia sa.

Aspectul actual al castelului datează din anii 1894-1896, când Ştefan Karolyi, urmând planurile arhitectului Arthur Meinig a transformat castelul într-un edificiu în stil eclectic, asemănător cu celebrele castele renascentiste de pe Valea Loirei, din Franţa.

După moartea lui Ştefan Karolyi, în anul 1907, membrii familiei nu au mai locuit aici. Pe seama evenimentelor de la sfârşitul anului 1918, multe dintre elementele de mobilier şi obiecte de valoare din interiorul castelului au dispărut. În perioada interbelică, o parte din obiectele de valoare rămase în castel, în special tablouri, au fost înapoiate familiei Karolyi. Tot în această perioadă o parte din castel  fost transformată în sanatoriu, iar cealaltă parte în cazino. În timpul celui de al doilea război mondial, aici a funcţionat o şcoală militară şi apoi un spital militar.