FOTO Carierul 14 Mai este denumit după ziua celei mai mari catastrofe năvălite asupra municipiului Satu Mare

În cartierul de jos al municipiului Satu Mare, doi metri a atins nivelul apei la inundaţiile catastrofale din 1970. Zona este denumită acum cu numele „14 mai“, după data în care Someşul a luat 56 de vieţi omeneşti şi a făcut pagube de aproape 300 de milioane de lei.

56 de oameni şi peste 20.000 de animale a ucis Someşul în data de 14 mai 1970. Alţi mii de sătmăreni şi-au pierdut agoniseala, după ce apele învolburate au acoperit o treime din judeţ şi mai bine de jumătate din oraşul Satu Mare. În cifre seci, pierderile suferite de populaţie au fost estimate de autorităţile de atunci la 259 de milioane de lei. Potrivit lucrării „Epopee pe Someş“, în industrie pierderile au fost de 77 de milioane de lei, la care se adaugă 6,4 milioane de lei pierduţi în construcţii, 6,2 milioane de lei în transporturi şi peste 64 de milioane prin oprirea activităţilor de producţie.

S-a rupt digul Semnalul de alarmă cu privire la creşterea periculoasă a nivelului Someşului s-a tras cu o zi înainte de dezastru, în 13 mai. În dimineaţa zilei următoare, apele Someşului începeau să acopere judeţul. Digul s-a rupt în zona localităţilor Văii Vinului, Culciu Mare, Apa şi Odoreului. Apa a inundat terenurile agricole, satele, dar şi o jumătate din municipiul Satu Mare. Cele mai mari pagube s-au înregistrat în cartierul de jos al oraşului, denumit azi „14 Mai”, unde a fost măsurată şi cota maximă a apei: doi metri. Nicio casă din acest cartier nu a rămas neatinsă. Echipa de salvare a populaţiei a fost condusă de un reprezentant al Ministerului Internelor, venit special din Capitală. Un grup de 10 pompieri de la staţia locală au „luptat“ timp de două săptămâni, fără pauze, ca să salveze cît mai mulţi oameni şi cât de multe bunuri.

Pompierii au fost în acea zi, eroii oraşului. Unul din ei este colonelul Niculae Bucur, care şi fost premiat pentru eforturile depuse în vremurile grele din 1970. Colonelul Bucur şi colonelul Ioan Grosu sunt singurii în viaţă din grupul celor 10 eroi. Bucur are acum 91 de ani şi se cutremură şi acum când povesteşte dramele trăite în zilele care au urmat ruperii digului. „Timp de 14-15 zile eram pe teren, fără ca familiile noastre să ştie dacă mai trăim sau nu. Mâncam o dată pe zi la partid şi dormeam câte 3-4 ore cu schimbul. Volumul de muncă era mare, iar timpul ne strângea. Casele erau inundate, oamenii nu aveau unde locui...”, povesteşte emoţionat colonelul. „Mergeam cu barca să-i scoatem din case, să le salvăm câte ceva din bunuri şi să asigurăm apa potabilă sinistraţilor. Am muncit zi şi noapte”, continuă el. Adăpostiţi în şcoli şi spitale Echipele de pompieri au fost ajutate de sute de sătmăreni. Unii au oferit refugiu familiilor sinitrate, alţii au adunat pături, haine, apă potabilă şi mâncare pentru aceştia. Soţiile ofiţerilor şi subofiţerilor au împărţit alimente şi pături călduroase celor cazaţi în şcolile şi spitalele din municipiu. „Îmi amintesc cu precizie de una din familiile pe care le-am salvat. Fagea Vasile, soţia şi cei doi copii ai lor, au locuit pe strada Garofiţei nr 7. Apele le-au sfărâmat casa şi săracii timp de două luni au fost nevoiţi să locuiască într-un vagon al unui tren părăsit în gara municipală. Abia după două luni au reuşit să-şi reconstruiască casa...”, povesteşte fostul pompier.

După inundaţie, autorităţile au reconstruit digul pe ambele maluri ale Someşului.