Descoperire spectaculoasă la Căuaş. Arheologii români şi germani au dat de un centru tribal vechi de 3.000 de ani
0În aceste zile Muzeul Judeţean Satu Mare în parteneriat cu Universitatea din Köln (Germania) desfăşoară un amplu proiect de cercetare arheologică ce are ca principal obiectiv aşezarea fortificată din mileniul I î. Hr. de la Căuaş-Sighet.
Început cu 7 ani în urmă, programul de scanare geomagnetică a siturilor din judeţul Satu Mare a dat rezultate deosebite în mai multe puncte arheologice din zona Carei-Tăşnad, însă rezultatele de la Căuaş sunt cu totul ieşite din comun, dovedindu-se a fi relevante pentru istoria timpurie a civilizaţiei tracice şi chiar pentru protoistoria europeană.
Prin scanare geomagnetică s-a constatat că aici a existat un centru tribal, ce se întindea pe o suprafaţă de 56 de ha, într-o zonă fortificată natural prin revărsarea a două pâraie în valea Ierului. Întreaga suprafaţă a fost fortificată printr-un efort ce dovedeşte posibiltăţi impresionante ale comunităţii ce a trăit în aşezare.
Un aspect extrem de important se desprinde acum la finalul cercetărilor: sutele de construcţii de pe suprafaţa sitului sunt arajate pe şiruri, dovedind că locuinţele au fost construite după un plan prestabilit. Acest sistem complex de amenajare, ce a fost definit ca fiind protourban, este cunoscut doar la vestitul centru tribal din localitatea Biskupin (Polonia). Situaţia de la Căuaş dovedeşte că ar putea fi un fenomen european, databil în sec. X-VIII î. Hr., care însă s-a prezervat şi poate fi reconstituit în puţine cazuri.
Un alt element deosebit surprins în acest an este acela al unor planuri de construcţii cu o latură arcuită (absidate) de foarte mari dimensiuni. Construcţii identice ca formă şi dimensiuni au fost descoperite recent la Lăpuş, în acest sit având clare conotaţii cultice. Clădirile absidate de la Căuaş (datate în sec. X-VIII î. Hr.) generează o legătură temporară între monumentele similare din epoca târzie a bronzului de la Lăpuş (sec. XII î. Hr.) şi templele absidate din civilizaţia geto-dacică (sec. V î. Hr. – I d. Hr.).
Un alt domeniu al cercetărilor a fost reprezentat de prelevarea de probe palinologice, având în vedere că în terenul mlăştinos din jurul fortificaţiei a avut loc o bună prezervare a acestuia. Prin cercetarea acestuia se urmăreşte desluşirea mecanismelor socio-economice care au stat la baza evoluţiei unei comunităţi deosebit de evaluate.
Vă mai recomandăm