Cum sărbătoresc românii din Chicago Crăciunul:„ Am făcut cârnaţi şi i-am vândut şi celor care nu au făcut.”

Familia Coardoş, din Oaş este de 19 ani în Chicago şi a reuşit să ducă cu ei toată tradiţia românească. Crăciunul din acest an a fost identic cu cel de acasă, chiar dacă l-au sărbătorit la mii de kilometri distanţă.

Sărbătorile de iarnă sunt diferite de la zonă la zonă, în funcţie de tradiţie şi posibilităţi, chiar şi în interiorul României şi cu atât mai mult în alte zone din lume. Obiceiurile cu care ne-am obişnuit de mici sunt cele pe care le considerăm cele mai bune, motiv pentru care e greu să ne adaptăm, de cele mai multe ori, la cele din alte zone.

Oşenii stabiliţi de zeci de ani în Chicago, SUA, nu au vrut să renunţe sau să adapteze tradiţiile româneşti la cele americane sub nici un chip şi organizează Crăciunul şi Revelionul exact aşa cum o făceau şi acasă: cu tăiat de porc, cârnaţi, sarmale, colinde şi cozonac.

Grigore Coardoş este un sătmărean din zona Negreşti Oaş, stabilit de 19 ani în Chicago, acolo unde în prezent are şi familia, pe soţia lui Monica, ea fiind de 18 ani în Chicago, şi cei doi copii, o fată absolventă a unei universităţi şi un băiat, student în anul II. Domnul Grigore lucrează de mai bine de 10 ani în domeniul construcţiilor, la cea mai mare companie din zonă, iar pe lângă acest job este şi cantor la Biserica Greco-Catolică „Sfinţii Petru şi Pavel” din Chicago. Biserica este locul în jurul căreia se coagulează comunităţile româneşti şi unde se păstrează obiceiurile. Acolo, se simte şi spiritual sărbătorilor de iarnă.

„În Chicago, comunitatea de români numără câteva mii de oameni, grupaţi în jurul bisericilor unde se organizează activităţi. Avem artiştii noştri aici, mai vin şi alţii din ţară, când cum. De Crăciun, la fel ca în România, am fost la fermele din împrejurimi, am cumpărat porci din care am făcut cârnaţi şi caltaboşi. Cine a făcut mai mulţi i-a vândut la piaţa de la Biserică şi pentru cei care nu fac. Eu fac vin de casă din struguri cumpăraţi, aici în garaj, am tehnologia de acasă. Am mers la colindat, ne-am strâns grupuri, prieteni, am fost de la unul la celălalt, colindăm. Aici aproape toate bisericile au câte o sală socială, o sală de festivitate, chiar eu mă ocup la noi la Biserică şi organizez revelion, aşa, la o sută de persoane. 90% e tradiţional românesc, inclusiv pălincă şi vin de casa.”, afirmă Grigore Coardoş.

De pe masa de sărbători nu lipseşte nici cozonacul, prajiturile de casă sau sarmalele şi cârnaţii fripţi, astfel încât să nu simtă că le lipseşte prea mult atmosfera de acasă, din Ţara Oaşului.

Tot din drag de ţară şi de obiceiuri, Grigore Coardoş a mai organizat peste an şi Ziua Ţării Oaşului, dar şi alte evenimente care presupun prezentarea tradiţiilor şi obiceiurilor din zonă, de care se arată încântaţi chiar şi americanii. Toate acestea, pentru a alina dorul de ţară al multora, care nu au fost acasă de ani de zile.

„Anul acesta am fost în România, dar am fost în vară, dar inainte nu am fost de 6-7 ani acasă, nici de Crăciun. Totuşi ne e dor, chiar dacă păstrăm obiceiurile, când mergem acasă, e totuşi acasă, chiar dacă şi aici zicem „acasă”. Acolo avem bunicii. Implementăm tradiţiile ca să nu ne simţim aşa departe de casă. Avem peste an festivaluri, de datini, de colinde, chiar o strângere de fonduri am organizat.

De multe ori mai iau parte şi americani, care ne cunosc, le place, mai ales mâncare, la muzica se adaptează repede, le place să se distreze cu noi.”, completează Grigore Coardoş.

De la anul care urmează, familia Coardoş îşi doreşte în primul rând sănătate, care este pentru ei primordial, pentru că aşa cum afirmă „sănătatea e bogăţie şi avere, in rest bani şi restul, sunt trecătoare. Sănătate şi bucurie în familie să avem. ”