Cum deosebim un lider autentic de unul cu probleme de personalitate. „Urletele şi ameninţările nu mai funcţionează la noile generaţii“

Un lider cu o încredere în sine sănătoasă va fi recunoscut de către cei pe care-i conduce pentru modul în care se comportă şi-şi câştigă respectul.

Autoritatea unui lider ţine de nivelul său de stimă de sine, spun specialiştii în resurse umane. Autoritatea se câştigă prin exemplul personal, prin carismă şi siguranţă de sine, lucruri demonstrate de-a lungul timpului de lideri care s-au făcut remarcaţi, mai arată specialiştii. Subordonaţii simt personalitatea liderului, şi devin ascultători dacă au sentimente de respect faţă de acesta.

„Am fost educaţi prin frică, însă în timp frica este depăşită. După 27 de ani de la eliberarea de frică, apar noile generaţii la care urletele şi ameninţările nu mai funcţionează. Nivelul de stimă de sine tot mai ridicat al noii generaţii nu le mai permite să fie roboţi. Ei refuză mediile toxice, salariile prea mici şi tolerează greu comportamentele abuzive. În schimb, se adaptează repede unor lideri naturali, siguri pe ei înşişi, care ştiu ce vor. Sau măcar par să ştie! Oamenii au azi nevoie de modele vii, de lideri naturali, corecţi şi fermi. Moda managerului isteric, care urlă, ameninţă şi devalorizează oamenii e pe ducă. Poate doar cei apropiaţi de vârsta pensionării par să mai fie dispuşi să suporte, pentru o vreme, unele umilinţe sau tratamente abuzive”, afirmă psihologul Daniel Moiş

Dacă liderul are încredere în sine, va impune respect. Fără să strige, să urle, să domine prin frică. Simpla prezenţă a unui om care afişează siguranţă de sine va fi suficientă. Acel om devine un model demn de urmat, şi subordonaţii îl apreciază imediat. Astfel cooperarea este posibilă fără coerciţie. Psihologul mai afirmă că metoda „biciul şi zăhărelul” nu mai funcţionează. Eventualele recompense sub forma creşterilor salariale nu au efect, deoarece sunt prea îndepărtate în timp.

„Managementul se predă, dar asta nu e suficient. Tehnicile în sine sunt lipsite de aplicabilitate dacă nu se modelează şi inteligenţa emoţională a liderului. Capacitatea acestuia de a fi flexibil,orientat spre nevoia angajaţilor săi, receptiv la probleme şi capabil să le rezolve prompt, în timp util, sunt calităţi de neînlocuit. E plin de lideri artificiali, cu diplome, dar lipsiţi de abilităţile reale necesare oricărei funcţii de conducere. Inclusiv de capacitatea de trece peste eşecuri, de a repara deficienţele, fără a te simţi afectat pe termen lung de acestea. Rezilienţa, recuperarea rapidă după eşecuri şi determinarea de a rezolva provocările care apar permanent sunt abilităţi ale managerilor autentici.

Un nivel ridicat de stimă de sine, dublat de o competenţă reală va fi caracteristică obligatorie a unui manager de top. O stimă de sine redusă, care nu e bazată pe o competenţă reală, dublată de un nivel ridicat de inteligenţă emoţională, nu va duce la nici un rezultat. Astfe un lider va fi recunoscut de cei din jur şi nu va simţi nevoia să se impună în faţa lor, aceasta fiind cea mai fină şi totodată pregnată diferenţă dintre liderii de succes şi cei care vor fi anihilaţi de masele pe care le conduc.