Ce faci dacă îţi lipseşte motivaţia la locul de muncă

Să munceşti fără să o faci din plăcere, pentru bani sau pentru că asta îţi cere altcineva poate să fie nu doar contraproductiv, ci şi distructiv. Psihologii încurajează oamenii să renunţe dacă nu se mai simt motivaţi în ceea ce fac.

Dacă amâni mereu lucrurile şi mereu găseşti pretexte pentru a nu face ceea ce ai de făcut, există de obicei măcar un motiv subconştient solid care îţi scapă la prima vedere. 

Uneori, nu eşti competent în ceea ce faci. Caz în care fiecare acţiune va fi o corvoadă, care îţi va solicita la maximum gândirea raţională. Iar timpul se va scurge greu. Dacă erai bine pregătit, activitatea era plăcută, pe pilot automat, şi nici nu simţeai cum timpul trece. Psihologii afirmă că demotivarea apare şi atunci când activitatea pe care o întreprinzi nu este în acord cu cerinţele pieţei şi a comunităţii, moment în care aprecierea lor se lasă aşteptată, astfel că şi tu este tentata să abandonezi ceea ce faci.

„Motivaţia financiară este şi ea importantă. Dacă recompensa financiară este prea mică, sau ea vine prea târziu, vei simţi că e momentul să îţi orientezi eforturile în altă direcţie. Chiar dacă îţi place să faci caritate, durata efortului pe care eşti dispus să îl faci în acest sens este de regulă moderată sau redusă. Plăcerea de a face o activitate este de fapt motorul cel mai important al motivaţiei tale. Dacă activitatea ta nu ar mai fi remunerată, ai mai face-o? Dacă eşti pasionat cu adevărat de ceea ce faci, răspunsul tău este DA! Banii sunt importanţi, dar nu sunt totul! Ceea ce dai tu în schimbul banilor este mai important decât banii! Dacă alegi să îţi sacrifici, fie şi temporar, sănătatea, mintea ta subconştientă va activa un mecanism de autoprotecţie. Care te va determina să te opreşti, să amâni, să economiseşti resurse, şi să reduci riscurile. Scopul activităţii tale este foarte important. Dacă unicul sens al ei este faptul că altcineva ţi-a cerut să o faci, motivaţia ta scade”, afirmă psihologul Daniel Moiş. 
 

Cei care se găsesc cel mai des în această situaţie sunt cei care au statut de angajaţi. Ei lucrează doar atât cât să nu fie concediaţi. Iar angajatorul lor îi plăteşte doar cât să nu fie tentaţi să plece. Dacă motivaţia financiară predomină, este clar că efortul de a munci va fi în zadar, şi economia de energia va lua, mai devreme sau mai târziu, locul ambiţiei şi hărniciei.

Scopul altora este mai puţin motivant dacă se află în contradicţie cu scopurile tale. La fel, lipsa unui scop clar şi bine definit, sau scopuri parţiale, incomplet stabilite, te vor demotiva. Psihologul mai afirmă că renunţarea la o sarcină, un job, un domeniu, atunci când simţi că nu te împlineşte personal şi nu te regăseşti în acea activitate, este benefică, pentru că poate însemna o economie de energie, numai bună pentru a porni o altă activitate. 

„Soluţia e să încetezi lupta cu tine însuţi. Demotivarea ta este benefică! Îţi indică la modul cel mai clar că te afli pe un drum greşit, că lupţi pentru scopurile altora, că nu îţi place ceea ce faci, că banii primiţi sunt insuficienţi, că activitatea prestată te oboseşte, că satisfacţia muncii tale e redusă, că alţii nu apreciază ceea ce faci sau că pur şi simplu nu rezonezi cu ceea ce ţi s-a impus din exterior să faci”, mai afirmă psihologul Daniel Moiş.