A renunţat la catedră pentru a fi bibliotecar la ţară: „Mă puneau să predau chimie şi eu am avut media 4,5 la chimie”

Dan Marius Cosma este unul dintre puţinii bărbaţi care au decis de tineri să dea viaţa de la oraş pe cea de la ţară şi a lăsat postul de profesor pentru liniştea dintr-o bibliotecă de la sat. În afara orelor de program el organizează cursuri de pictură cu elevii din comună, pentru a-i feri de tentaţiile actuale.

Dan Marius Cosma, în vârstă de 39 de ani este bibliotecarul din comuna Crucişor, sat Poiana Codrului. Dan a ales să renunţe la agitaţia oraşului şi să se retragă la ţară în urmă cu şase ani de zile, când a considerat că un post de bibliotecar, într-o atmosferă de lucru liniştită ar mai potrivit pentru el decât postul de profesor de desen pe care îl avea. Dan este absolvent la Facultăţii de Arte Plastice din Baia Mare, iar la finalizarea cursurilor a predat mai departe celor mici cunoştinţelepe care le-a acumulat în decursul anilor de studiu, încercând să insufle celor mici câte ceva din pasiunea şi talentul lui pentru artă. A început profesor în comuna natală, Crucişor, dar postura nu l-a încântat prea tare.

„Şti cum e la ţară, nu sunt destui profesori, nu sunt destui elevi, nu ai catedră întreagă, nu ai profesori pe o anumită materie şi aşa eu, profesor de desen, am ajuns să predau în completare şi chimia. Eu, care în liceu am fost de 4,5 la chimie am ajuns să le predau copiilor chimie. Păi şi dacă aveam vreun elev care să iubească chimia eu i-am ucis şi cel mai mic gând de a performa în acest domeniu. Ce să ştiu să le zic eu despre chimie, îi puneam să deseneze pahar Berzelius şi eprubete până ne-am plictisit”, afirmă Dan Cosma prima sa interacţiune cu sistemul de învăţământ.

După experienţa de la şcoala din comună a ajuns la oraş, dar agitaţia, copiii mulţi, energici, gălăgioşi, l-au făcut să îşi regândească viaţa şi priorităţile, astfel încât în momentul în care postul de bibliotecar de la Crucişor s-a eliberat, acesta s-a înscris la concurs. A luat concursul cu brio,astfel încât la 33 de ani a dat viaţa de la oraş pentru liniştea de la ţară şi pentru o bibliotecă.

„La început biblioteca erala etaj. Nu aveam apă, nu aveam toalete acolo, nu aveam nici curent. Când au venit cei cu Biblionetul şi au zis că ne dau calculatoare şi internet, doar să avem curent şi un lco adecvat am început să mut toate cărţile de la etaj la parter unde am amenajat locul acesta. Singur am cărat toate cărţile într-o cutie, tot câte 20”, îşi aminteşte Dan.

Pentru că energia nu l-a părăsit, deşi era mutat la ţară, Dan a căutat să facă ceva în plus, să se implice în comunitate, să atragă lumea mai mult spre bibliotecă, dar totuşi activitatea să fie din sfera sa de cunoştinţe. Astfel a găsit de cuviinţă să organizeze un cerc de pictură pentru cei mici.

„Am aflat că sunt fonduri de la o fundaţie, IREX îi spunea, care se dau pentru domeniul artei şi cercuri de pictură. Nu am stat pe gânduri şi le-am accesat. Mi-au dat atunci nişte bani din care am cumpărat culori şi pânză pentru elevi. Aveam la început vreo 20 de copii înscrişi la cercul de pictură, dar încet s-au retras cei care nu au simţit că e pentru ei până au rămas cam 12, dar nu vin toţi deodată, depinde care ce are de muncăpe acasă, ca la ţară”, afirmă bibliotecarul.

Cercul său de pictură a avut rapid şi prima expoziţie, dar fiind faptul că în cursul unui an şcolar fiecare elev a trebui să picteze două pânze . Pentru a nu perturba orele şi a nu încărca programul elevilor, orele de pictură s-au ţinut sâmbăta. A fost aleasă această zi şi pentru a feri copiii de alte ispite.

„Ideea principală a acestui cerc de pictură a fost chiar aceea de a feri copiii de alte ispite şi tentaţii ale societăţii, lucruri negative pe care le poţi întâlni la sat. Ce să facă un copil de 14 ani la ţară în timpul liber? Se duce la bar sau stă pe marginea şanţului. Pentru a evita astfel de comportamente din partea copiilor am decis înfiinţarea cercului de pictură, căci de scos cei mai mari pictori din ei, ştiam că nu vom scoate”, a declarat bibliotecarul.

Micii pictori se descurcă foarte bine şi evoluează de la un an la altul. În cel de-al doilea an expoziţia tablourilor lor au depăşit limitele comunei, aceasta fiind organizată la Biblioteca Judeţeană, acolo unde oameni avizaţi au apreciat creaţiile celor mici, care au tenta zonei din care ei provin.