Staţiunea Muntele Mic în perioada interbelică. Pe atunci era şi zăpadă adevărată FOTO
0Statiunea montana Muntele Mic, situată la poalele versantului sudic al Muntilor Ţarcu, la o altitudine de 1.525, este locul preferat de schi pentru cei din judeţele Timiş, Arad şi Caraş-Severin.
Iubitorii sporturilor de iarnă nu se pot bucura încă de pârtiile din Munţii Banatului. Din lipsa zăpezii suficiente, nu se poate schia nici la Semenic, nici la Muntele Mic, cele două zone montane preferate de bănăţeni. Iubitorii munţilor spun că este o iarnă anormală, călduroasă, astfel că stratul de zăpadă abia depăşeşte zece centimetri. Suficient pentru sanie, nu şi pentru schi.
Cu toate acestea şi în Banatul de munte a fost foarte multă lume, dornică să iasă la aer curat. Temperaturile ridicate nu au permis nici tunurilor să funcţioneze.
Meteorologul anunţă că din jurul datei de 6 ianuarie va începe iarna autentică şi în Munţii Banatului.
Până atunci, vă lăsăm să savuraţi o iarnă adevărată din perioada interbelică.
Imaginile de pe Muntele Mic îi aparţin lui Herman Heel şi au fost publicate pe pagina de Facebook Poiana Mărului online.
Începuturile turismului pe Muntele Mic datează de prin anii 1930, perioadă în care au ajuns aici primele grupuri organizate. Istoricul Mircea Rusnac a studiat subiectul şi a publicat un documentar despre începuturile tuirismului în staţiunea bănăţeană.
“La fel ca şi în cazul altor staţiuni montane bănăţene, precum Semenic sau Poiana Mărului, şi turismul din superba zonă a Muntelui Mic a început într-o formă organizată tot în anii 1930, ani de mare avânt economic. În acea vreme, distanţa de 13 kilometri dintre Caransebeş şi Borlova era deja străbătută cu autovehicule precum maşini şi autobuze. De la Borlova, accesul pe munte se făcea pe o potecă bine marcată în lungime de 12 kilometri, care putea fi străbătută în trei ore şi jumătate atât pe jos, cât şi călare pe cai voinici de munte. În 1935-1936 era deja în lucru un drum pentru automobile până la staţiunea de pe munte”, spune Mircea Rusnac.
Istoricul reşiţean aminteşte că staţiunea propriu-zisă a fost întemeiată în acei ani la altitudinea de circa 1.500 metri, la liziera superioară a pădurii de brazi. Locul a fost ales într-un mod fericit, fiind scăldat toată ziua în razele soarelui şi ferit de vânturi, temperatura fiind una potrivită.
Mircea Rusnac spune că în 1936, în staţiune se aflau mai multe „case de adăpost”: Castelul Batalionului 11 Vânători de Munte, construit în 1930 din iniţiativa comandantului de atunci, colonelul Ion Dumitrache, şi având 100 de locuri; Cabana Rotary, construită în toamna anului 1933 de către familia Prochaska şi de Clubul Rotary din Timişoara, cu 35 de locuri; Casa „Cuibul nostru” a Comunităţii de Avere din Caransebeş, având 10 locuri şi dispunând de curent electric; Cabana „Brădişor”, cu 20 de locuri şi Casa de recreaţie „Bella-Vista”, cu 50 de locuri.
Ultimele trei cabane au fost construite, toate, în anul 1935.
Vă mai recomandăm:
Turismul de iarnă pe Muntele Mic în anii 1930. „Poteca de 12 kilometri putea fi străbătută călare pe cai voinici“
FOTO VIDEO A fost inaugurat noul telescaun de la Muntele Mic. Asigură transportul 1.400 de metri, de pe platou în vârf de munte