Reţetă originală de plăcintă cu cireşe. Între pancakes-ul american şi scovardă românească

Dacă tot este vremea cireşelor mari şi negre, nimic nu e mai potrivit decât o reţetă de plăcintă garnistită cu delicioasele fructe.

Cunoscutul bucătar reşiţean Uica Mihai, cu experienţă de peste 40 de ani în bucătărie, are câteva reţete proprii, un fel de inveţii cu care a avut mare succes pe la musafiri şi pe care le-a menţinut de-a lungul timpului. Aşa este şi plăcinta de cireşe, pe care ne-o propune mai jos.

“Astăzi dis de dimineaţă, am copt o plăcintă cu cireşe ca să ne fie mic dejun fierbinte şi vă spun şi vouă reţeta fiindcă e o încropeală ciudată a mea, ceva între panchecul americanului de la dejun, clătita numită scovardă şi plăcinta rustică din Ardeal care normal se mănâncă la coasă şi la strânsul fânului.

Iei o jumătate de kilogram de făină albă, două sute de grame de făină de mălai cernut (nu din acela grisat) patru ouă, un pliculeţ de praf de copt, unul de zahăr vaniliat şi le amesteci pe toate cu lapte casă se facă un aluat ca cel de clătite, dar puţin mai gros. Proba este că dacă arunci o cireaşă în el, ea să se scufunde în aluat pănă ce numeri la cinci, adică încet.

Că ai nevoie ca cireşele să îţi rămână undeva intermediar în miezul copturii pe care o faci, nici să nu stea deasupra şi nice să se ducă la fund.

Şi asta e partea de meştereală a plăcintei acestea.

Acum să iei o tigaie să o ungi cu unt şi să torni aluatul acolo în grosime cam de trei centimetri.
Şi cireşele să le speli (mă gândesc dragule că îţi dă prin cap să le dai codiţele jos) şi aşa ude să le tăvăleşti prin zahăr pudră şi apoi să le dai drumu în aluat una lângă alta, dar nu prea înghesuite că stă rău gustului care trebuie să fie îmbinare perfectă între aluat şi fruct.

Şi tigaia vine aşezată pe foc mic, cu capac deasupra şi cam în zece minute ea va creşte şi se va rumeni, iar acum trebuie să o întorci pe partea cealaltă şi să o mai rumeneşti încă zece minute.
Şi când e gata, o scoţi pe un platou, o pudrezi cu zahăr vaniliat, scorţişoară şi dacă ai un lichior de vişine ori o vişinată, stropeşte-o uşurel pe deasupra că să îi dai aromă în plus.

Ei, şi tăiată în felii se mănâncă hulpav cât e fierbinte, puf şi suc dulce, cu arome întortocheate şi iz de celulită aşezată pe toate părţile trupului.

Dar merită frate, e un dulce al dimineţilor în care te simţi apăsat de nori plumburii şi să vezi că toată ziua ţi se luminează”, spune bucătarul.