Cum se face piftia de crap. Ce mirodenii se pun ca să-i dea un gust incredibil

Dacă vă place piftia şi vreţi să încercaţi ceva nou şi gustos, puteţi să gătiţi acest preparat din carne de peşte

Una din reţetele despre care bucătarul reşiţean Uica Mihai spune că îi este foarte dragă este cea de piftie de crap, pentru că îi aminteşte de zilele când făcea pe pescarul şi hălăduia ore întregi prin ostroavele Dunării cu tatăl său “şi cu moş Mihaly, un ungur buzat şi cu ţăcălie”.

Bucătarul povesteşte cu drag aceste aventuri, dar cel mai fericit este când ajunge la partea despre mâncare. “Eu eram mai mult de dârloagă, de cară scule, fă focul, pune masa, dar tata era mare meşter şi prindea crapi de cinşpe kile, minţinu-i cu corcoduşe, boabe de porumb fierte cu miere ori boţ de mămăligă stropit cu vanilie.

Şi mâncarea cea mai faină pe care o preparam când ajungeam acasă după partidele noastre era piftia de crap, bliduţe de lut smălţuite pline cu o gelatină galbenă, ca de chihlimbar, în care zăceau, între rondele de morcov şi felii de ou fiert, bucăţi de la coada crapului, care era partea cea mai bună, muşchi exersat la greu prin înotul în ape adânci, fară pic de grăsime şi cu gust curat şi strecurat.

Pentru piftia asta, trebuie să aduni capete de peşte, cât mai multe capete, şi să le pui la fiert într-o oală mare, cu apă cât să le cuprindă şi încă o palmă deasupra. Mirodenii: sare, piper boabe, dafin, cimbrişor de câmp şi câte două căpăţâni de usturoi întregi, pentru fiecare litru de apă turnată în oală. Aşa se pune usturoiul, întreg, cu foile lui, şi dacă a clocotit o jumătate de ceas, se alege cu paleta şi se aruncă.

Capetele acelea să fiarbă până pică toată carnea de pe oase şi ca să nu îţi iasă o zeamă tulbure, secretul e să ai focul încet, ca oala de-abia să bolborosească, să nu pui capac şi să nu mesteci de loc în fiertură.

Cam două ceasuri are nevoie oală să stea pe flacără şi să scadă bine lichidul. Nu mai trebuie acum decât să îl strecori aşa fierbinte cum e, o dată prin ciurul de macaroane şi de două ori prin ştergare curate de in.

O să ai acum temelia piftiei şi tormi zeama limpede şi degresată la loc într-o oală curată, şi când începe ea să scoată abur uşor, pui acolo câţiva morcovi tăiaţi rondele, iar după douăzeci de minute, pui acolo bucăţile de crap. Acestea se aleg din partea de la coadă a peştelui şi se pun bucăţile întregi, spintecate în două şi cu şira spinării scoasă cu vârful cuţitului. Doar câteva minute să fiarbă crapul în oală şi ai isprăvit.

Pui bucăţile de peşte în strachina de lut, le mai pudrezi cu sare şi piper, în jurul lor aşezi rondele de morcov fiert, rondele de ouă răscoapte şi torni zeama de piftie, încă o dată strecurată prin prosop.

Dai la rece şi uiţi de piftie până a doua zi, când o scoţi din frigider şi te aşezi la masă cu o palincă mai întâi şi cu o străchinioară de hrean alături. Vinul piftiei e unul clasic, alb, demisec, de la Cotnari ori de la Huşi, dar merge şi un roşu străveziu din Prahova, cu gust de doagă veche”, spune bucătarul.