Aripioare de pui în sos de şampanie cu banane caramelizate. Detaliile reţetei gătite de bucătarul reşiţean Mihai Uica

O reţetă uşor de pregătit în orice bucătărie, cu un gust exotic cu care să-ţi încânţi musafirii în această primăvară

Bucătarul bănăţean Uica Mihai, are o reţetă originală, la care ţine pentru că, după cum povesteşte, de fiecare dată în a pus-o în practică a avut mare succes. Gustarea poate fi  gătită foarte simplu în orice bucătărie şi rezultatul va fi delicios dacă respectaţi indicaţiile de mai jos.

“Trebuie să ai aripioare de pui, cam patru la o porţie de om sănătos şi să le tai sfârcul cela înţepător, că trebuie şi câinii să aibe tainul lor. Iar pe aripioare să le pui la marinat într-un sos făcut din ulei, zeama de jumătate de lămîie pentru fiecare porţie, sare, piper râşnit, boabe de muştar pisate în mojar ca să se facă făină, un pic de tarhon, mai două fire de rozmarin şi un stropişor de coniac dulce. Şi să nu adaugi usturoi ori cimbru că şampaniei nu îi plac astea.

 Mai e nevoie la marinată de ceva zahăr dar nu prea mult că iară şampania o să strâmbe din nas. Şi cât o să stea acolo aripioarele puiului la macerat tu să pui la foc o tigăiţă în care torni zahăr să se facă un caramel mai fin şi cu obraz mai subţire nu cu faţă întunecată.

 Şi cât zahăr ai pus, cu atâta unt să îl stingi iar mai la urmă adaogă şi un piculeţ de smântănă şi câteva linguri de şampanie. Şi să îţi iasă un sos de glazură catifelat de la unt şi cremos de la smântână. Şi bananele tăiate în bucăţi să le rostogoleşti prin tigaie dar nu să se gătească ci doar să se pătrundă uşurel şi să se îmbrace în pasta maronie ca într-un costum încheiat la toţi bumbii. Apoi să le aşezi la scurs pe sita de bucătărie şi să lasi să se întărească glazura pe carnea lor.

 Şi iarăşi să mai iei o tigaie de data asta pe cea mai mare găsită la tine în bucătărie şi să torni acolo aripioarele cu tot cu marinata lor. să aşezi un capac bun deasupra ca să fugă aburul din frisoare şi acum trebuie flacără mică la foc şi răbdare. Să nu te pună aghiuţă să desfaci şampania să o bei, că rămâi cu mâncarea la început de drum şi o să te pedepsească Primăvara umplându-ţi grădina cu urzici care muşcă şi o să-ţi năpădească toate straturile.

 Acum în tigaie, pe care să o sucăleşti şi să o tot boscorodeşti trebuie să se petrească următoarele, aripile n-au voie să se rumenească şi să îşi facă pielea lor crocantă ci să se înăbuşe să devină pufoase şi cu o culoare galbenă, iar între carnea lor şi os să se facă tunele în care să intre şampania. Şi când la vezi că sunt aşa cum îţi spun eu, le scurgi şi le dai afară din sos şi torni şampania cu bolboroasele ei în tigaie, iar ultimul pahar îl pregăteşti desfăcând în el doar o lingură de făină de orez, pe care dacă nu îl cumperi de la Market, te învăţ eu într-una din zile cum să ţi-l faci de unul singur în casă. Şi mai adaugă un strop de coniac şi un pachet de unt. Şi acum urmează munca lingurii, că trebuie să freci sosul cu osârdie să se facă o cremă pufoasă şi cu o consistenţă de smântănă.

 Mai drege sarea şi piperul sosului şi când simţi tu că e gustul deplin, aruncă în el din nou aripile şi mai clocoteşte-le cinci minute, dar tot mestecând. Şi iacă felul de mâncare gata. Pune lângă el bananele reci cu glazura strălucind şi nu ai nevoie de altă garnitură şi nici de acrituri. Poate o salată verde dreasă doar cu vinegretă şi pâine proaspătă. Şi îţi mai spun o minune. Dacă laşi mâncarea să se răcească, aripioarele o să primească un luciu de pe parcă ar fi lăcuite cu firniss iar sosul va deveni o gelatină cu goluri de şampanie în ea.”, spune Uica Mihai