VIDEO Râmnicu Vâlcea, oraşul cu rădăcini milenare. Legătura cu „Autostrada Antichităţii” şi lupul dacic
0Râmnicu Vâlcea a sărbătorit în prima zi a acestei săptămâni 631 de ani de atestare documentară. Un oraş ale cărui începuturi au adânci rădăcini în istorie: principala arteră de circulaţie, de astăzi, se suprapune cu „Autostrada antichităţii” - drumul pe care s-a circulat neîntrerupt un mileniu şi jumătate. Un târguşor de pe malul Oltului care apare în hrisoavele lui Mircea cel Bătrân.
Pe 20 mai, s-au împlinit 631 de ani de atestare documentară a oraşului Râmnicu Vâlcea. În 1388, denumirea apărea pentru prima dată într-un act oficial semnat de domnitorul Mircea cel Bătrân. Acesta dăruia Mănăstirii Cozia mai multe proprietăţi printre care şi o moară din Râmnic. Un an mai târziu, târguşorul devenea „oraşul domniei mele”.
Lucrarea „Râmnicul de odinioară“, apărută la Editura Almarom, în 1993, sub semnătura scriitorului Constantin Mateescu, oferă mai multe detalii despre oraşul care nu a fost fondat nici de Mircea cel Bătrân şi nu a fost nici „reşedinţa ţării”.
„Istoria oraşului e orgoliul şi însemnul lui heraldic. Nu multe sunt oraşele cu un trecut la fel de vechi, care să-şi poarte cu atâta modestie nimbul senectuţii”, scria Constantin Mateescu în lucrarea sa.
„Râmnicu Vâlcea este continuarea urbană a vechii cetăţi romane Buridava, oraş care număra în primele secole d Hr. aproximativ 10.000 de locuitori, fiind un important port pe râul Olt. De aici, se încărca sarea exploatată în Ocnele Mari şi care era ulterior transportată pe Dunăre în tot Imperiul Roman”, aflăm de la bibliotecara Ramona Ionescu, din cadrul Bibliotecii Antim Ivireanul.
Martor a numeroase fapte de istorie, datorită poziţiei sale geografice, oraşul a fost chiar pe ruta de acces a armatelor romane conduse de Traian, în al doilea război dintre Imperiul Roman şi Dacia (105 - 106 d.Chr.). Principala arteră de circulaţie a oraşului de astăzi - Calea lui Traian - se suprapune peste antica «Via Traianus», cunoscută drept „Autostrada Antichităţii”, un drum circulat neîntrerupt mai bine de un mileniu şi jumătate, construit de romani. Ulterior, în documente, drumul va fi cunoscut sub denumirea de „Drumul cel Mare” - 1684; „Drumul cel Vechi”, „Drumul cel Bătrân”, „Drumul ce se numeşte al lui Traian", „Drumul cel mare unde iaşte pietruit” -1783; „Drumul Troianul” - 1857.
„Via Traiana”
O parte din denumirea oraşului - cea de Râmnic, cred mare parte dintre specialişti, provine din slavonă, având înţelesul de „râu, lac, eleşteu sau chiar «canal prin care se scurge apa curgătoare»”. Afluentul Oltului, Olăneştiul de astăzi, care se varsă în marele râu chiar în oraş, se numea în acele vremuri Râmnic. Documentele din vechime pomenesc de inundaţii, eleşteu şi insuliţe pe locul unde astăzi se află cel mai mare cartier al oraşului, a cărui denumire este sugestivă - „Ostroveni”.
Multă vreme oraşul a fost cunoscut doar sub numele de Râmnic. Ulterior, prin secolul al XVI-lea i s-a adăugat denumirea de Vâlcea şi astfel a devenit Râmnicu Vâlcea, ca să nu mai fie confundat cu Râmnicu Sărat.
Denumirea „Vâlcea”, susţin importanţi istorici, ar fi legată de cnezatul lui Farcaş, de la 1247, amintindu-se de „Diploma cavalerilor Ioaniţi”. C.C. Giurescu spunea: „Vâlcea vine din Vâlc şi Vâlc înseamnă Lupu - vâlcolac, vârcolac, loupgarou. Şi în ungureşte Lupu înseamnă şi Farkaş. Deci judeţul lui ”Farkaş” e judeţul Vâlcii, Vâlcea.”
Printre cei care nu au fost de acord cu această ipoteză s-a aflat şi istoricul Aurelian Sacerdoţeanu care a susţinut că apelativul venea de la cuvântul „vale”, fiind vorba despre una dintre cele mai frumoase văi ale regiunii.
„Preexistenţa pe teritoriul judeţului a atâtor aşezări din vremea dacilor, îndreptăţeşte a fi amintită şi apropierea între toponimicul Vîlc (lup) şi simbolul de luptă al dacilor, care purtau pe steagul lor războinic desenul ameninţător al lupului”, atrage atenţia scriitorul Constantin Mateescu.
Denumirea „Vâlcea” apare în documentele din 1392 desemnând judeţul, când „mănăstirea Cozia capătă de la domnie albinăritul «din judeţul Vâlcea» pe care călugării urmau să şi-l adune singuri”. Vâlcea se numără, astfel, printre cele mai vechi judeţe din Ţara Românească şi Moldova.
Un secol mai târziu după Mircea cel Bătrân, la Râmnic s-a construit a doua episcopie a Ţării Româneşti: Episcopia Râmnicului Noul Severin, în 1504.
În 1529, domnitorul Radu de la Afumaţi şi fiul său Vlad au fost asasinaţi la Râmnicu Vâlcea, în Schitul ”Cetăţuia” de către boierii care sprijineau Imperiul Otoman.
Voievodul Pătraşcu cel Bun (1554 - 1557) va găsi la Râmnicu Vâlcea - „loc de odihnă, linişte şi aer” şi astfel apare târgul săptămânal, care s-a păstrat până în zilele noastre, unde se întâlneau negustorii români din Sibiu, Braşov sau Buda cu turcii, grecii sau armenii.
Tot lui Pătraşcu i se datorează începerea construcţiei Bisericii ”Cuvioasa Paraschiva”, din centrul oraşului, care a fost finalizată de către fiul său, Mihai Viteazul, întâiul domnitor român al celor trei ţări române: Ţara Românească, Transilvania şi Moldova.
Prima moară de hârtie din Ţara Românească a fost adusă pe Iazul Morilor în Râmnicu Vâlcea de către Matei Basarab (1632 - 1654). Tot lui i se datorează tipografia de la Mănăstirea Govora, unde s-a tipărit cea mai veche culegere de legi - "Pravila de la Govora", la 1640.
Constantin Brâncoveanu (1688 - 1714), ctitorul Mânăstirii Hurezi, este cel care l-a adus în ţară pe cel care avea să devină Episcop al Vâlcii - Antim Ivireanul (1650 - 1716). Lui i se datorează prima tipografie de la Râmnicu Vâlcea care a transformat oraşul într-unul din cele mai mari centre tipografice ale ţării, în secolul al XVIII-lea.
În zona unde se află astăzi parcul ”Zăvoi”, s-a intonat la 1848, pentru prima dată, într-un cadru oficial, "Deşteaptă-te, române!", care a devenit imnul României. Anton Pann a adaptat o melodie proprie pe versurile poeziei "Un răsunet" a lui Andrei Mureşanu.
Ulterior, domnitorul Barbu Dimitrie Ştirbei (1849 - 1853) a transformat „zăvoiul” într-unul dintre primele parcuri publice.
În zilele noastre, ziua de 20 mai este sărbătorită de către administraţia locală an de an, printr-un complex de activităţi culturale.Actori ai Teatrului Ariel s-au deghizat în costume specifice epocii lui MIrcea cel Bătrân şi au interpretat diverse roluri în faţa Primăriei Râmnicu Vâlcea şi a statuii lui Mircea cel Bătrân din parcul cu acelaşi nume situat în centrul oraşului. Manifestările s-au încheiat cu un superb foc de artificii.