VIDEO Cum poate tehnologia să salveze planeta. Maşinăria proiectată pentru a pescui plasticul din mări şi oceane

O idee despre cum pot fi curăţate mările şi oceanele planetei de deşeurile din plastic i-a venit unei tinere studente la Arhitectură, în timpul unei scufundări la Capul Verde. Aşa s-a născut proiectul unei platforme capabile să strângă cât mai multe gunoaie. 13 milioane de tone de deşeuri din material plastic sunt aruncate an de an în oceane.

GALERIE FOTO

Deşi susţine că îi este frică de peşte, Marcella Hansch iubeşte scufundările. Nici nu-i de mirare că rezervorul ei de oxigen de regulă se goleşte mai rapid decât la alte persoane, pentru că atunci când e în apă şi peştii înoată spre ea, începe să respire mai repede.

În timpul unei scufundări în 2013, în Capul Verde, din Oceanul Atlantic, în loc să să se sperie de un peşte, s-a panicat la vederea unei pungi de plastic. Scufundările au fost scânteia a ceea ce avea să se întâmple ulterior. 

Când Marcella Hansch a văzut că în apă, de la an la an, sunt tot mai multe deşeuri plastice decât peşte, a realizat că trebuie să facă ceva în această privinţă, ca să schimbe situaţia. 

În teza de masterat din domeniul arhitecturii, ea a dezvoltat o platformă plutitoare care nu răneşte peştii şi animalele marine şi, în acelaşi timp, adună deşeurile de plastic pentru a le elimina: aşa-numitul „Pacific Garbage Screening”. Un proiect la care a lucrat timp de cinci ani, în primul ei voluntariat, în plus faţă de munca ei într-un birou de arhitectură. 

Conceptul tezei sale universitare ar putea rezolva în cele din urmă una dintre cele mai mari probleme de mediu ale planetei noastre.

„Până în 2050, va exista mai mult material plastic în oceane decât peşte”

Deocamdată, „Pacific Garbage Screening” există doar pe computer, iar Marcella Hansch şi echipa ei încă mai trebuie să facă o mulţime de cercetări de bază pentru a-şi atinge obiectivele: să facă primele testări cu un prototip. Iar provocările nu vin doar dinspre tehnologie. În egală măsură, Marcela Hansch se concentrează şi pe educaţia ecologică, ţinând o serie de prelegeri pe această temă în şcoli şi facultăţi: „Lăsaţi lucrurile ambalate în plastic să rămână pe rafturi. Abia apoi industria şi comerţul vor regândi această chestiune, iar plasticul va ocupa un loc tot mai mic în viaţa noastră!”.

Cert este că întâlnirea subacvatică i-a lăsat însă o impresie puternică arhitectei. În fiecare an, tone şi tone de deşeuri din plastic se varsă în ocean, susţine tânăra femeie de 31 de ani. „Dacă acest lucru va continua, până în 2050, va exista mai mult material plastic în ocean decât peşte”, mai atrage aceasta atenţia. 

Când vine vorba despre proiectul ei, platforma care adună deşeurile de plastic din apă adaugă: „Am vrut să fac ceva care să îmi placă cu adevărat”, recunoaşte Hansch.

Milioane de tone de gunoaie în oceane: punga se descompune în 20 de ani, iar pet-ul în 500 ani

În general, proiectele de teză universitare nu sunt niciodată implementate. Dar proiectul lui Hansch pare să aibă un viitor. În prezent, o întreagă echipă se străduieşte să dea contur ideii sale.

Gunoaiele din plastic din oceanele noastre reprezintă una dintre cele mai provocatoare probleme de mediu ale timpurilor noastre. Cercetătorii din domeniul marin estimează că între 4,8 şi 12,7 milioane de tone de deşeuri din plastic sunt deversate anual în oceanele şi mările lumii. Iar plasticul este dificil sau imposibil de descompus. O pungă de plastic simplă, spre exemplu, are o durată de viaţă de aproximativ 20 de ani, în timp ce o sticlă de plastic supravieţuieşte în ocean până la 450 - 500 de ani. 

Poluarea oceanelor are un impact negativ asupra ecosistemului - şi, de asemenea, asupra oamenilor.

Apa sărată, lumina soarelui şi eroziunea zdrobesc deşeurile de plastic în bucăţi mici. Aceste particule microplastice - cu o lungime maximă de cinci milimetri - sunt preluate de peşti şi, în final, şi de oameni. Studiile sugerează că sunt afectaţi până la o treime din toate speciile de peşti.

Platforma care nu produce deşeuri: bioplasticul

Deşi se caracterizează a fi mai mult o persoană artistică, decât ştiinţifică, pentru proiectul ei, arhitecta s-a îndepărtat cu mult de domeniul pe care l-a studiat. A asistat la cursuri de inginerie mecanică, a calculat curenţii oceanici şi a învăţat despre diferite tipuri de alge. Rezultatul a fost o instalaţie care colectează gunoiul, funcţionează ca o buclă închisă, şi dacă totul va funcţiona optim, nu va produce deşeuri.

Cum cea mai mare parte a microplastiei are o densitate similară apei, ea rămâne practic la suprafaţă. Datorită valurilor şi curenţilor, însă, este împinsă până la 30 de metri sub suprafaţa apei. Un sistem de canale sub platforma proiectată de Hansch are ca scop calmarea selectivă a curenţilor oceanici, până la un punct în care materialul plastic poate fi scos din suprafaţă - fără să prindă peşte sau plancton. 

În ultimii ani, arhitecta şi-a prezentat ideea de nenumărate ori - la universitate, la conferinţe, în faţa oamenilor de ştiinţă. Iniţial, planificase ca deşeurile să fie transformate printr-o combustie specială în dioxid de carbon şi hidrogen, dar acest lucru nu s-a dovedit practic. O echipă de cercetare caută acum o altă soluţie, prin care să se producă bioplastic - material ecologic.

Pacific Garbage Screening

Institutul de Inginerie Hidraulică şi Managementul Resurselor de Apă de la Universitatea RWTH Aachen, unde şi-a prezentat proiectul, a cerut altor studenţi să facă teze de doctorat care ar putea s-o ajute pe Hansch să avanseze cu proiectul. Din ce în ce mai mulţi oameni s-au implicat.

Un pic mai târziu, Hansch şi colegii săi au fondat o organizaţie non-profit numită Pacific Garbage Screening. Aproximativ 35 de membri ai ONG-ului, incluzând ingineri, cercetători de mediu şi biologi, lucrează pentru a se asigura că într-o bună zi platforma va fi utilizată. Cercetările sunt făcute pe bază de voluntariat, iar majoritatea costurilor acoperite din propriile buzunare.

În 2016, Hansch şi echipa sa au câştigat premiul federal german pentru proiectare ecologică, un premiu acordat de UBA şi de Ministerul Mediului. În timpul discursului de atribuire, vicepreşedintele UBA, Thomas Holzmann, a felicitat proiectul ca fiind „atât o lucrare vizionară, cât şi o idee orientată spre soluţii”.

„Există plastic suficient în ocean pentru toată lumea”

Există mai multe proiecte demarate în întreaga lume care urmăresc obiective similare cu cele ale lui Hansch. În Olanda, de exemplu, Project Ocean Cleanup speră să înceapă să pescuiască plasticul din ocean în cursul acestui an. „Există destule materiale plastice în ocean pentru toată lumea”, spune Hansch. 

Totuşi, proiectul ei este singurul care se concentrează în special pe microplastie. Nu se ştie, deocamdată, cât de mare trebuie să fie platforma şi cât de multe deşeuri se pot elimina în fiecare an, de exemplu. Există planuri de a construi un prototip în următorii câţiva ani şi de a-l plasa la gura unui râu. Pentru a se asigura că proiectul avansează, Hansch şi-a redus orele de lucru la locul de muncă principal. În fiecare săptămână, 60 de ore le dedică pentru proiectul ei.

Pe pagina sa de YouTube, Marcela Hansch a postat un clip, în engleză, în care explică scopul fundaţiei sale şi al proiectului demarat în urmă cu 6 ani.