Tradiţii şi obiceiuri de Crăciun, în Vâlcea

Primele daruri de Crăciun se fac în unele sate din Vâlcea cu o zi sau două înainte de marea sărbătoare a Naşterii Domnului. Cete de colindători pornesc din casă-n casă pentru a primi colindeţi.

Cele mai multe obiceiuri şi tradiţii de Crăciun şi Anul Nou s-au păstrat în satele de la munte, din nordul judeţului Vâlcea. În comuna Perişani, de exemplu,  primele daruri se fac în ajunul Crăciunului, dis-de dimineaţă, când nu s-a luminat încă de ziuă. Cetele de colindători străbat satele de la un capăt la altul  pentru a primi covrigi, dulciuri şi fructe. 

“Colindătorii pornesc prin sate pe la şase dimineaţa, înainte să se lumineze de ziuă. Fiecare gospodar iese la poartă pentru a-i întâmpina şi a le oferi colindeţi. Înainte să primească darurile, copiii şi bătrânii  cântă “Bună dimineaţa la Moş Ajun, /Ne daţi ori nu ne daţi!?” Cetele de colindători se odihnesc apoi câteva ore, iar la lăsarea întunericului pornesc din nou prin sate, din casă-n casă. Tinerii sunt plecaţi la colindat toată noaptea, pentru că la fiecare gospodărie cântă câte cinci sau şase colinde”, explică primarul Ion Sandu. 

La şes, colindeţii se dau pe 23 decembrie

În alte zone din Vâlcea, copiii şi bătrânii pornesc după colindeţ în seara zilei de 23 decembrie. Cetele de colindători trec pe la fiecare poartă, de la un capăt în altul al satului, cântând: “Bună dimineaţa la Moş Ajun, Ne daţi ori nu ne daţi!?” sau “Am venit şi noi o dată, la un an cu sănătate, / Dumnezeu să ne ajute la covrigi şi la nuci multe!”. Pentru fiecare dar primit, colindătorii  spun “Bogdaproste!”. 

În zona Horezu, dar şi în alte localităţi, există tradiţia ca flăcăii să facă un foc mare în jurul căruia se strâng toţi colindătorii, iar apoi se merge din casă-n casă la colindat. 

În nordul judeţului, în Ţara Loviştei, tinerii se strâng în cete, îşi aleg un şef şi abia apoi pornesc la colindat. 

Potrivit lui Florin Epure, directorul Direcţiei pentru Cultură Vâlcea, în zona Tării Loviştei, colindătorii se grupează în cete bine rânduite, în «preuci» şi «strane», iar fiecare grup îşi alege un conducător numit de obicei "vătaf", "jude", în alte zone din judeţ, ,,primar” sau ,,casier”. Acestora li se alătură câţiva flăcăi care au misiunea de a purta, în saci şi traiste, darurile primite. În  Copăceni şi Racoviţa aceştia sunt numiţi «iepe», iar în Bumbuieşti şi Boişoara li se spune «măgarii băieţilor», sau «desăgari» în Titeşti şi Găujani”.

Colindătorii se întorc acasă târziu, spre dimineaţă, după ce vor fi trecut pe la casele tuturor gospodarilor.