Râmnicu Vâlcea: Mihaela Cîţu, un inspector şcolar orientat spre elev
0A lucrat ca educatoare câţiva ani, iar ulterior a ajuns inspector şcolar pentru învăţământul preşcolar. Este implicată în multe proiecte şcolare pentru copiii din judeţ.
profil
NĂSCUTĂ - 20 ianuarie 1975, la Drăgăşani, judeţul Vâlcea.
STUDII- Facultatea de Ştiinţe - specializarea sociologie, Universitatea „1 Decembrie 1918" Alba Iulia.
FAMILIE- Casătorită, are un băieţel.
Mihaela are experienţă în munca alături de cei mici şi povesteşte că visul ei dintotdeauna a fost să devină educatoare. „Ştiu să spun poveşti copiilor... Povestea mea? O să încerc să creionez puţin... Aş fi vrut să devin mai întâi ghid turist, apoi educatoare... Şi asta am şi devenit până la urmă", spune Mihaela Cîţu. Începuturile în cariera didactică se regăsesc în copilărie când, crescând într-o familie de dascăli, „microbul" s-a transmis... „În permanenţă în casa noastră, mama este educatoare, se decupa, se pictau imagini din poveşti, se confecţionau costume pentru serbări. Aşa am ajuns să îmi doresc şi eu să calc pe urmele ei şi să încep «joaca» alături de cei mici", continuă povestea Mihaela.
Educatoare pentru „omuleţii plângăcoişi"
Debutul profesional s-a petrecut la Grădiniţa de la Fedeleşoiu, din localitatea vâlceană Dăeşti, loc de care şi acum o leagă cele mai frumoase amintiri. „Copii frumoşi şi rumeni în obraji cu o inteligenţă naturală «nepoluată» de televizor şi calculator, părinţi săritori şi respectuoşi, o sală spaţioasă şi o curte cu iarbă şi pomi fructiferi. Nu-mi puteam imagina altfel drumul meu decât în mijlocul copiilor, ca educatoare", rememorează tânăra primii paşi din carieră. Pentru ea, a fi educatoare este cea mai frumoasă meserie din lume: „Eşti înconjurat de copii, fiinţe umane în starea cea mai pură, inocentă, sinceră. Te joci, cânţi, reciţi versuri, râzi cu ei şi ai satisfacţia că după cei 3-4 ani petrecuţi alături de tine omuleţii plângăcioşi, agăţaţi de mama în primele zile de grădiniţă, au personalitate... Ce poate fi mai frumos?", se întreabă Mihaela. Ulterior, a lucrat la o grădiniţă în Alba Iulia, finalizându-şi în acelaşi timp studiile în sociologie.
Implicată în coordonarea învăţământului preşcolar
„Direcţia s-a schimbat uşor, în sensul că am devenit inspector pentru învăţământul preşcolar, poziţie de monitorizare, îndrumare şi control a activităţii instructiv-educative din grădiniţe, rămânând aşadar în domeniu. A fost o provocare căreia am încercat să-i fac faţă cât am putut de bine", afirmă Mihaela Cîţu. Impreună cu colegele a derulat proiecte, atât naţionale cât şi internaţionale, a organizat simpozioane cu diferite tematici şi schimburi de experienţă cu alte judeţe. „În învăţământul preşcolar vâlcean se derulează cu succes festivaluri de teatru pentru preşcolari «Ucenicii Thaliei» şi «Noapte de Crăciun», de muzică şi dans «Florile primăverii», precum şi alte activităţi cu specific ecologic, campanii de întrajutorare pentru grădiniţele mai puţin dotate din punct de vedere material, grădiniţe de vară, programe gen «şcoala părinţilor»", încheie inspectorul Mihaela Cîţu.
Întrebări şi răspunsuri
Cine vă este alături în desfăşurarea numeroaselor proiecte în care sunteţi implicată?
M.C.: „Toate acestea se realizează alături de un colectiv unit, cu foarte multe sacrificii şi implicare din partea colegelor mele educatoare talentate şi care au o foarte mare calitate: iubesc copiii mai mult decât orice".
Ce înseamnă anii petrecuţi alături de profesorii de la Şcoala Normală din Râmnicu Vâlcea?
M.C.: „Consider că seriozitatea cu care se desfăşura întreg programul de şcoală, profunzimea dascălilor au constituit elementele-cheie în dezvoltarea mea personală. Le mulţumesc dascălilor şi îi asigur că vor fi întotdeauna în gândurile mele".
Ce-i place
Adoră inocenţa copiilor, natura şi călătoriile. Nu pleacă nicăieri fără stabilirea în amănunt a traseului, iar de ceva vreme s-a întors la profesia ei: aceea de educatoare pentru ...copilul său.
Ce nu-i place
Ipocrizia şi faptul ca românii şi-au pierdut curajul de a avea opinie. Regretă că nu are mai mult timp pentru a se implica în programe pentru copiii aflaţi în nevoie şi pentru bătrâni.