Râmnicu Vâlcea: Gheorghe Ecobescu şi-a dedicat viaţa construcţiei Râmnicului

  La vârsta sa îşi aminteşte de vremurile în care în oraş se construia frenetic. Spune că a lucrat în toate marile şantiere din ţară, dar cel mai mult i-a plăcut în Râmnic.

Profil

Născut -  23 februarie 1935 ,  la Târgu Mureş.

Studii - Universitatea din Bucureşti - Facultatea de Construcţii.

Familie - Are un copil şi doi nepoţi.

  Inginerul Gheorghe Ecobescu se mândreşte cu faptul că a pus umărul la construirea României în perioada de dezvoltare economică. La cei 76 de ani ai săi, inginerul acum retras la pensie îşi aminteşte de zilele în care, alături de alţi specialişti punea bazele unor noi construcţii în oraş. „Nu trebuie să regretăm opincile şi opaiţul. Ceea ce s-a construit în anii în care eu lucram ca şi inginer în Râmnicu Vâlcea au fost lucruri care se văd şi acum. Sisteme de străzi, canalizare, clădiri publice. În ziua de azi, se mai construiesc doar bănci, baruri şi biserici", spune inginerul Ecobescu. El mai povesteşte cu mândrie că a lucrat în mai toate marile şantiere ale ţării, în special în perioada de maximă creştere economică a anilor 60 şi 70. „Am lucrat peste tot, acolo unde a fost nevoie de ingineri. La Petroşani în dezvoltarea oraşului, drumuri şi poduri la Bistriţa Năsăud şi altele. Unul din locurile ce mi-au rămas fixate în memorie este şantierul montan din pasul Tihuţa. Este un drum care leagă Moldova de Transilvania prin munţii Bârgăului. Acolo s-a lucrat la altitudine şi îmi aduc aminte de eforturile ce se depuneau pentru a se construi acest drum dar şi cele forestiere, necesare exploataţiilor din zonă", povesteşte inginerul pensionar.

 Mândru de nepoţii săi

  Pensionarul spune că se simte foarte mândru de nepoţii săi, care au urmat în viaţă o calea învăţăturii aşa cum le-a explicat încă de mici. „Am un nepot care este plecat cu o bursă de doctorat în Norvegia şi va sta acolo şase ani. Sora lui este studentă la medicină şi se va specializa pe endocrinologie. Sunt foarte mândru de faptul că ei au reuşit să se impună doar prin muncă şi învăţătură, spre deosebire de ceilalţi tineri de vârsta lor pe care îi văd frecvent pe stradă fără ocupaţie", spune inginerul Ecobescu.

Întrebări şi răspunsuri

Există o reţetă a longevităţii?

G.E.: Eu cred că nu este vorba de o reţetă ci mai degrabă de nişte principii care trebuie respectate pentru a avea o existenţă lungă. E nevoie de dragoste de muncă, de cultură şi de respect pentru ceilalţi. E simplu şi la îndemâna oricui.

Ce vă nemulţumeşte cel mai mult în ziua de azi?

G.E.: Nu sunt împăcat nici acum cu faptul că, în ultimii ani a fost abandonat Codul Bunelor Maniere. Observ, pe zi ce trece să oamenii, indiferent de vârsta devin din ce în ce mai puţin respectuoşi şi mai puţin atenţi faţă ce ceilalţi. Aceasta este o mare nemulţumire a mea.