Drama unui tânăr abandonat într-un orfelinat care nu şi-a cunoscut niciodată mama: dependent de dializă, are 22 de ani, dar arată de 12 ani
0La doar 22 de ani, Vasilică a cunoscut suferinţa sub toate formele. Abandonat într-un orfelinat, băiatul se luptă de şapte ani cu o boală grea, care-l obligă să meargă la spital aproape zilnic. Însă, cel mai tare, pe Vasilică îl doare sufletul. Tânărul nu a avut ocazia să se întâlnească până acum cu cea care i-a dat viaţă, asta deşi mama sa locuieşte la câţiva zeci de kilometri distanţă de el.
Vasilică Tâmplaru a fost lăsat în grija statului la scurt timp de la naştere, părinţii neputându-I asigura un trai decent şi nici atenţia necesară, întrucât mama sa este grav bolnavă.
Când a împlinit 15 ani, tânărul a mai primit o lovitură de la soartă: medicii l-au anunţat că şi el are probleme de sănătate şi că rinichii nu-i mai funcţionează normal. De atunci, Vasilică Tâmplaru este obligat să facă dializă aproape zilnic.
„Eram umflat la faţă, nu puteam să mai respir, aveam edeme, iar doctorii din Râmnicu Vâlcea mi-au zis că risc să mor în orice moment şi m-au trimis la Fundeni. Tratamentul cu medicamente nu a dat rezultate, aşa că am ajuns să fac dializă”, povesteşte tânărul.
Vasilică are şi momente când este cuprins de deznădejde şi simte nevoia să se răzvrătească împotriva sorţii, mai ales atunci când boala îl împiedică să facă lucruri considerate banale de un om sănătos, cum ar fi să bea un pahar cu apă în plus. Orice exces înseamnă pentru tânăr o mai mare suferinţă a doua zi, când face dializă.
Nu şi-a văzut niciodată mama
Pe lângă durerea fizică, pe Vasilică îl încearcă de ani buni o altă durere, pricinuită de faptul că nu a avut ocazia să-şi îmbrăţişeze niciodată mama, deşi femeia locuieşte în Copăceni, o comună situată la câţiva zeci de kilometri distanţă de Râmnicu Vâlcea.
„Mama e bolnavă, nu am văzut-o niciodată, nu ştiu cum arată. Mi-aş dori foarte mult să o văd, ar fi suficient să o văd chiar şi o singură dată. Când am fost la Fundeni am plâns foarte mult după ea, pentru că nu a fost lângă mine
Conducerea centrului de asistenţă socială din Râmnicu Vâlcea, unde este găzduit în prezent Vasilică, spune că încercări pentru a-i aduce pe cei doi faţă-n faţă au mai fost, dar că, din păcate, niciuna nu s-a concretizat.
O maimuţică de pluş, cel mai bun prieten
Vasilică nu mai ştie nimic nici despre tatăl său, pe care l-a văzut ultima dată în urmă cu mult timp, când a aflat că e bolnav. Printre puţinii care-l vizitează pe băiat sunt cei doi fraţi mai mari şi o învăţătoare din oraş, ale cărei sfaturi şi încurajări îl ajută să treacă mai uşor peste greutăţi. Cel mai bun prieten al băiatului şi singura jucărie este o maimuţică din pluş pe care a primit-o în perioada când a fost internat la Fundeni.
“Ea e cel mai bun prieten al meu, nu mă despart de ea. Când sunt în spital, la dializă, ori sunt supărat, o ţin în braţe şi încerc să mă mai gândesc la lucruri frumoase. Aproape nimeni nu mă vizitează, doar o doamnă învăţătoare, care îmi dă speranţa şi încredere şi mă ajută să continui lupta cu boala", mai spune Vasilică Tâmplaru
Trasplantul renal, singura şansă la o viaţă mai bună
Tânărul din Râmnicu Vâlcea ar putea avea o şansă la o viaţă mai bună doar dacă ar face un transplant renal. Vasilică nu ştie însă dacă a fost trecut pe lista de transplant şi nici nu are idée cine ar putea să-I doneze un rinichi, deşi ani de zile a sperat că tatăl sau cei doi fraţi îl vor ajuta în acest sens.
“Dacă faci dializă, nu ai o viaţă normală. Eu nu pot să fac mai nimic din ce-mi doresc, iar visul meu e să fac transplant. Din ce-mi amintesc, un domn doctor de la Fundeni mi-a spus că o să fiu trecut pe lista de transplant, dar nu cred că s-a ţinut de cuvânt, că au trecut şapte ani de atunci. Abia după transplant viaţa mea s-ar schimba în bine. Atunci aş putea să fac aproape orice şi să beau cât mai multă apă. Acum nu am voie să beau multe lichide, iar medicii mă mai ceartă din când în când, afirmă tânărul.
Dincolo de momentele de supărare şi deznădejde, Vasilică este un luptător şi un optimist. Băiatul speră că într-o bună zi va avea un loc de muncă şi va reuşi să-şi întemeieze propria sa familie.
Cei care doresc să-l viziteze pe băiat îl pot găsi în Centrul de servicii de tip familial pentru tineri, din nordul municipiului Râmnicu Vâlcea, centru aflat in subordinea DGASPC, sau la numarul de telefon 0250.745.214.