Proverbe româneşti mai puţin cunoscute, greu de interpretat: „Bărbatul temător îşi învaţă nevasta curvă“
0Paremiologia, o disciplină mai puţin cunoscută publicului larg, este o latură a folcloristicii care se ocupă de studiul şi sistematizarea proverbelor, maximelor, zicătorilor, învăţămintelor dintr-o anume zonă etnografică. Ignorate în prezent, proverbele reprezintă sinteza înţelepciunii populare şi relevă capacitatea omului simplu de a reduce la esenţă învăţăturile născute din experienţa de viaţă.
Culegeri de proverbe româneşti au apărut încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1831 Timotei Cipariu realizează o astfel de lucrare în care a adunat o serie de proverbe, ghicitori şi poveşti româneşti, iar zece ani mai târziu revista românească ”Foaia pentru minte, inimă şi literatură”, care apărea la Braşov ca supliment cultural al Gazetei de Transilvania, publică 65 de proverbe româneşti culese de profesorul de istorie Ioan Maiorescu.
Totuşi cea mai amplă lucrare de gen, care cuprinde peste 3.000 de proverbe româneşti, a fost realizată de librarul şi folcloristul braşovean, sas de origine, I.C. Hinţescu (Josef Carl Hintz pe numele său adevărat), şi publicată la Sibiu în anul 1877.
Nu neapărat numărul mare de proverbe face valoroasă lucrarea lui Hinţescu. Folcloristul a respectat autenticitatea maximelor şi zicătorilor culese, fără să înlocuiască anumite cuvinte considerate în epocă prea ”dure”. Procedând astfel, nu a făcut altceva decât să evite să ştirbească din plasticitatea limbii vorbite, folosind sinonime mai digerabile pentru pudici.
Interesant este că deşi mulţi dintre criticii literari ai vremii au contestat lucrarea lui Hinţescu, reproşându-i printre altele că nu a citat sursa de unde a cules fiecare text, culegerea a rezistat timpului, iar la o sută de ani de la prima ediţie a fost reeditată. În cea de-a doua ediţie, proverbele au fost împărţite în peste 100 de catogorii tematice (înţelepciune, lăudăroşenie, micniună, prostie, necazuri, omenie, sănătate, tinereţe etc), fiind astfel mult mai uşor de căutat şi de înţeles.
Multe dintre proverbele adunate de librarul sas sunt astăzi aproape imposibil de ”tradus” şi lasă cititorului posibilitatea unor interpretări deschise.
”Boierii ţin fumul de pe urma săracului”
”Banul e ciocoi de uşi multe”
”Bărbatul temător îşi învaţă nevasta curvă”
”Bea, pipota îşi îneacă, altul ca să nu-l întreacă”
”Boala lui e sănătatea noastră”
”Ce mi-e popa Stan, ce mi-e Stan Popa”
”Cinci tătari de Crâm plătesc mai mult decât zece de Bugeak şi cinci Moldoveni biruiesc pe zece tătari de Crâm, iar cinci Codreni bat pe zece Moldoveni”
”Cine are piper mult bagă şi în terci”
”Face chef de curcă beată”
”Fă împrumuturi şi te găteşte de supărări”
”Într-un hambar gol şi şoarecele să cază, capul o să-şi spargă“
”Mă duc, mamă, să mă-nec, unde e lacul mai sec”
”Mielul după ce e slab are şi coada lată”
„Minciuna o are ca în palmă”
”Nadă nu se face în prieteşug, că nada e bună doar la plug”
”N-are cer, n-are pământ. Şade ca într-un mormânt”
„Negustor greu ca fulgul pe apă”
”Netezeşte mâţa, de vrei să-ţi ridice coada”
”Nu grăbi cu Paştile”
„Nu mi-a nins ca să-mi degere, nici mi-a plouat ca să mă ud”
”O bate cu muchia şi-o scoate cu unghia”
”Muierea necertată e ca moara nefrecată, nu macină bine”.
”Musca trece peste flori şi se pune pe alte celea”
”Orice o fi nu-i pasă, unde o ieşi să iasă”
”Ori la unul, ori la trei, tot o lumânare arde”
”Orologiul la ora 12 bate mai mult”
”Banul bani unde zăreşte Acolo se rostogoleşte”.