Ploieşti: Ultimul clopoţel a sunat pentru elevii-adulţi

48 de persoane au finalizat patru ani de studii prin programul „A doua şansă", la Şcoala „Toma Caragiu", iar acum, absolvenţii sunt fericiţi că au reuşit să ducă la bun sfârşit studiile începute cu mulţi ani în urmă, dar pe care le-au abandonat din diverse motive.

Agitaţie mare şi multe emoţii, la Şcoala „Toma Caragiu" din Ploieşti. 48 de adulţi au ajuns la finalul celor patru ani de studii, prin programul „A doua şansă".

Deşi au făcut numai patru ani de şcoală, elevii au absolvit clasa a VIII-a dar şi-au echivalat şi doi ani de liceu şi au terminat studiile cu o calificare ca lucrători în tâmplărie.

„Eu sunt foarte încântată de ei, sunt copii care au tot felul de probleme şi care provin din familii cu situaţii grele", explică profesoara de istorie Mariana Ganea, diriginta unei clase de absolvenţi.

Teodora Popescu, eleva sa, are 45 de ani, cam tot atâţia cât are şi dascălul său. Teodora nu s-a ţinut de şcoală atunci când era copil pentru că „nu a fost agilă şi nu a avut gândirea de acum".

A regretat toată viaţă decizia pe care a lut-o când nu a mai mers la cursuri şi, după zeci de ani, s-a întors pe băncile şcolii. „Acum sunt casnică, dar am muncit în comerţ, ca montator aparatură electronică, brutar şi altele.

Acum vreau să fac clasa a XI-a de completare şi apoi vreau să mă angajez", spune eleva. Ea este mama a doi copii căsătoriţi şi are şi două nepoate. 

Poveşti de viaţă

Cei mai mulţi dintre elevii de la „A doua şansă" sunt căsătoriţi şi îşi întreţin familiile. Câţiva, însă, provin din centre de plasament şi din case tip familial.

Cornel Gabără a ajuns în Centrul „Concordia" în 2005, după mulţi ani în care a stat pe străzi şi a dus o viaţă foarte grea.

La 15 ani s-a lăsat de şcoală, însă, la 19 ani, a înţeles că fără o diplomă nimeni nu-l va angaja.

 „Acum un an am făcut nişte boacăne la Concordia şi am plecat din centru. dacă nu era domna dirigintă nu ştiu dacă m-aş mai fi întors acolo, dânsa m-a ajutat foarte mult şi îi sunt recunoscător pentru tot", este de părere Cornel.

Pentru Ioana Bugău, profesoară de istorie şi dirigintă la o altă clasă, aceşti elevi reprezintă un etalon. „Teodora, eleva mea, mi-a dat jurnalul personal să îl citesc şi am fost impresionată de viaţe ei grea, de faptul că este o luptătoare, o femeie puternică şi frumoasă. La început mi s-a părut foarte ciudat să am elevi mai mari decât mine, eu am doar 23 de ani, dar cel mai ciudat mi s-a părut când eu le spuneam pe nume iar ei mi se adresau cu domnişoara dirigintă, deşi mulţi dintre ei aveau mulţi ani peste vârsta mea", explică profesoara.

Pentru ultimele noutăţi din Ploieşti, click pe poza de mai jos