Ploieşti: Şomeră, caut să devin mamă surogat

Numeroşi prahoveni, care au fost disponibilizaţi, se arată interesaţi să devină asistenţi maternali. Pentru unii dintre ei, dragostea pentru copiii pe care îi iau în ingrjire primează în faţa banilor primiţi de la stat.

Zeci de persoane, care au rămas în ultimele luni fără loc de muncă, merg zilnic la Direcţia Generală pentru Protecţia Copilului Prahova să se intereseze despre modalitatea prin care ar putea deveni asistenţi maternali, iar unii dintre ei depun cereri ca să urmeze cursuri de atestare pentru acest tip de job.

Solicitanţii însă sunt anunţaţi că trebuie să mai aştepte până să primească un răspuns din partea instituţiei, deoarece, în prezent, nu se mai pot face angajări în acest domeniu.

Peste 330 de prahoveni, femei şi bărbaţi, au în îngrijire 450 de copii ai căror părinţi i-au dat spre adopţie sau care nu-i mai pot creşte din cauza dificultăţilor materiale.

Din şomeră a ajuns mamă pentru şapte copii

Filoftea Popescu are 51 de ani şi lucrează ca asistent maternal din aprilie 1999. Înainte de a deveni o a doua mamă pentru copiii aflaţi în dificultate, ea a lucrat ca operator calculator la o societate petrolieră.

"La fel ca majoritatea colegilor mei şi eu eram şomeră când am depus cerere pentru a practica meseria de asistent maternal profesionist. Mi-am întrebat familia dacă este de acord să iau copii  în îngrjire la domiciliu şi, primind undă verde, m-am implicat foarte mult încă de la bun început. Am avut încă cinci micuţi pe care i-am ocrotit. Trei dintre ei au fost adoptaţi  în străinătate, iar ceilalţi doi au fost reintegraţi în familiile lor. Mi-a fost tare greu să mă despart de ei", povesteşte Filoftea.

De aproape nouă ani, asistenta maternală a adus acasă un alt copil. Se numeşte Adrian şi este lumina ochilor ei. Băiatul este în clasa a treia şi învaţă foarte bine. În 2005, a mai luat un minor în îngrjire, pe Cătălin, care acum are şase ani. 

 "Am vorbit cu soţul, care îi iubeşte din tot sufletul, am vorbit şi cu copiii mei, şi împreună am luat hotărârea să ridicaăm o mansardă la casa în care stăm. Acolo vor locui ei, dacă vor vrea asta când vor creşte. Suntem o familie, în adevăratul sens al cuvântului.  Deja am ajuns în stadiul în care banii pe care îi primesc pentru îngrjirea celor doi băieţi, nu înseamnă nimic în comparaţie cu dragostea pe care le-o port", a mai spus asistenta maternală.