Mircea Ionescu-Quintus, seniorul “liberal din tată în fiu”, a împlinit 95 de ani!

Înconjurat de cărți, clasoare, obiecte de artă, distincții, într-o casă extrem de primitoare, dar care acum i se pare "mult prea mare", l-am regăsit pe Mircea Ionescu-Quintus, venerabilul senior al politicii românești, peste care vremea uită să treacă. La cei 95 de ani, "Bătrânul" continuă să ne uimească prin energia, umorul,  luciditatea și cumpătarea sa.

O pagină de viaţă şi istorie contemporană

Istoria contemporană îi dedică o filă de onoare pentru activitatea intensă pe care a avut-o și care i-a adus atât satisfacții, cât și suferință. Nu poți vorbi de Mircea Ionescu-Quintus fără să-i legi numele de politică, domeniu căruia i-a dedicat mai bine de șapte decenii, fiind "liberal din tată în fiu", după cum și-a intitulat și una dintre cărți. L-a avut ca mentor pe I.G.Duca, asasinat în 1933 de către legionari. La statuia acestuia, în 1936, a vorbit pentru prima dată în calitate de membru liberal.

A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost capturat de ruși de două ori, dar a reușit să fugă din prizonierat. După Revoluția din 1989 a activat timp de 10 ani ca parlamentar, iar în Cabinetul Stolojan a fost ministru al Justiției. Și-a pus pecetea și pe prima Constituție a României post-decembriste, dar pe care, paradoxal, a respins-o.  Și asta din cauza unui amendament care spunea inițial că "proprietatea privată este protejată prin lege". Recunoaște că a regretat votul, dat fiind că a muncit mult pentru această Constituție, însă nu putea să accepte acel drept. Din această cauză nu a candidat niciodată la președinție, considerând că nu ar fi fost etic.

Amintiri din temniță

Pentru convingerile sale politice a fost închis în temnițele comuniste, dar și la Canal. Vorbește puțin despre aceste perioade, cumplit de grele. Preferă să amintească de oamenii pe care i-a cunoscut aici și care i-au marcat viața în sens pozitiv. Printre ei se regăseşte și părintele Galeriu, despre care susține că ar trebui trecut în rândul sfinților: "În fiecare seară ne ținea câte o predică și ne-a încurajat foarte mult. Era un om extraordinar".

"Doamna de Fier"

Este bine cunoscută vorba că în spatele unui bărbat puternic stă întotdeauna o femeie puternică. Este și cazul lui Mircea Ionescu-Quintus, care o are alături, din 1947, pe Viorica, despre care spune că este "doamna mea de fier". "M-a păcălit că după 60 de ani de căsnicie îmi redă libertatea. Anul ăsta am împlinim 65", ne-a mărturisit cu umoru-i caracteristic. Au avut momente grele, însă le-au trecut împreună și nicio decizie importantă nu au luat-o fără să se consulte. Au împreună un fiu, pe Răzvan, stabilit la Munchen de peste trei decenii. 

Tot soția sa este cea care-l încurajează să-și continue activitatea literară.  Și chiar dacă este una dintre marile pasiuni ale sale, Mircea Ionescu-Quintus ne-a mărturisit cu regret că nu mai are acel stimul necesar creației: "Tinerii din ziua de azi nu mai citesc, nimeni nu mai cumpără o carte". Are însă alte planuri pe care ni le-a dezvăluit, în premieră. Pregătește o ediție de colecție de epigrame "Fugit irreparabile", în care vom regăsi şi catrenele nepublicate până acum.  

Filatelia, prima dragoste

O altă pasiune a seniorului Quintus este filatelia. Prima întâlnire cu mărcile poștale a fost în podul casei, pe când avea numai șapte ani. Într-un maldăr de vechituri a găsit un tablou pe care erau lipite o serie de timbre de la 1848 până la Carol al II-lea. A fost atras de frumusețea acelor mărci și de maniera în care erau aranjate. Ca orice copil, a avut și inițiativă. E drept, nu tocmai una strălucită. A dezlipit piesele de pe tablou pentru a le păstra într-un caiet. Ce s-a întâmplat cu timbrele este lesne de imaginat. Aproape toate s-au rupt. A uitat de mărci până spre sfârșitul liceului când a avut din nou ocazia să admire serii de valoare. "Eu am cultivat partea estetică a filateliei", ne-a dezvăluit Mircea Ionescu-Quintus, iar cine are ocazia să-i admire colecțiile se va convinge pe deplin de veridicitatea afirmaţiei.

Cumpătarea, secretul logevității

Mulți se întreabă care este secretul longevității lui Mircea Ionescu-Quintus. Nu și-a bătut joc de viață, nu a pierdut nopțile, nu a băut peste măsură, nu a făcut excese alimentare. Iar cu ţigările a cochetat o scurtă perioadă de timp. Pe scurt: cumpătarea!

Ai aflat ceva interesant, ai pozat sau ai filmat? Scrie-ne pe ploiesti@adevarul.ro!