De unde vine în realitate numele oraşului Băicoi. Cum s-a transformat localitatea prahoveană în subiect de bancuri
0Subiect inepuizabil de bancuri, numele oraşului Băicoi are, în realitate, o origine destul de comună, conotaţia din prezent fiind o transformare lingvistică. Românii au găsit şi o traducere aproximativă în limba engleză a numelui oraşului, „Youball“.
Oraşul prahovean Băicoi se află, fără dubiu, pe lista localităţilor cu nume amuzante din România, alături de Găuricea, Dosu, Păcăleşti, Cuca Măcăii, Udaţi-Mânzu, Măciuca, Mădulari, Spermezeu, Buda, Fierbinţi sau Urlaţi.
Conotaţia nu avea cum să nu transforme oraşul în subiect de bancuri, mai mult sau mai puţin vulgare, numele fiind motiv de băşcălie inclusiv pentru localnici, care s-au obişnuit să fie luaţi peste picior atunci când îşi dezvăluie originile.
Printre cele mai cunoscute bancuri legate de Băcoi este acela că localitatea este locul de naştere al celebrei expresii „Bună seara, prieteni!”, folosită de Cristi Minculescu de la Iris. Înainte, când urca pe scenă, artistul striga către publicul său, după model occidental: „Bună seara, Bucureşti!”, „Bună seara, Timişoara!”, „Bună seara, Sibiu!”… Până când Iris a avut concert la Băicoi.
Se mai spune că, ingenioşi, prahovenii au denumit un oraş Băicoi ca să distragă atenţia de la adevăratele probleme ale judeţului, cu referire la evenimentele mai recente, de corupţie din judeţ, sau că oraşul Băicoi din judeţul Prahova s-a înfrăţit cu un orăşel din Franţa. Acum, locuitorii pronunţă numele oraşului „Băicoa“.
Alte bancuri se referă schimbarea numelui localităţii. Astfel, Ion Iliescu ar fi ofertat oraşul Băicoi cu numele „Măidragă“, iar o traducere aproximativă în engleză al oraşului Băicoi ar fi „Youball“.
Băicoi, satul lui Baicu
Dincolo de folclorul anecdotic, numele micului oraş din Prahova are o origine destul de comună. Acesta ar deriva de la cuvântul „bai“, de la Baiu, un cioban coborât din Munţii Baiului, aflaţi mai la nord de Băicoi, şi probabil primul locuitor al satului, şi „koy“, care în cumană şi turcă înseamnă sat. Prin urmare, toponimul Băicoi poate avea semnificaţia „satul lui Baiu”. Baiu (ulterior Baicu) a fost familia care a stăpânit cea mai mare parte a vetrei satului şi este şi acum unul dintre cele mai frecvente nume de familie din oraş.
Reprezentanţii autorităţilor locale oferă şi alte variante, apropiate, privind originea numelui Băicoi. Astfel, potrivit monografiei oraşului, de Constanţa Ginea, localitatea a fost în raza migraţiilor tătare, perioadă în care un oarecare Baicu, crescător de oi, cobora cu turma la iernat la „cotu oii“ (azi Cotoiu, una dintre zonele cunoscute ale oraşului Băicoi, în trecut sat de sine stătător). B.P. Hasdeu scrie, la rândul său, într-un dicţionar istoric al judeţului Prahova, că numele „Băicoi“ derivă de la patronimicul Baicu, foarte răspândit în vechime la români.
Nu în ultimul rând, numele ar deriva din slavul „coii“, care înseamnă populaţie veche, şi „băieşti“, vechi exploratorii de păcură din zona cunoscută pentru intensa exploatare a petrolului. Băicoi ar desemna „coiii băieşti“, vechii exploratori de ţitei din zonă.
Un mic orăşel în inima Prahovei
Geografic, oraşul Băicoi este situat în centrul judeţului Prahova şi are, după recensământul din 2011, aproape 18.000 de locuitori. Mai cuprinde localităţile Dâmbu, Lilieşti, Schela, Tufeni şi Ţintea.
A fost atestat documentar în 1597, când Manole şi Necula Logofăt au primit de la domnitorul muntean Mihai Viteazul moşia Băicoiului în schimbul moşiei Ploieştilor, unde se afla un sat moşenesc pe care voievodul a fondat ulterior un oraş.
La sfârşitul secolului al XIX-lea, Băicoi era o comună rurală, formată din satele Băicoi, Cotoiu, Tufeni şi Găgeni, totalizând 3.257 locuitori. A fost declarat oraş în 1948, imediat după al Doilea Război Mondial. După reorganizarea administrativă din 1950, oraşul a făcut parte din raionul Câmpina al regiunii Prahova şi apoi al regiunii Ploieşti.
Regiunile au fost desfiinţate în 1968, atunci oraşul înglobând comuna Ţintea cu toate satele ei şi fiind arondat judeţului Prahova.
La Băicoi a poposit şi regele Carol I
În Băicoi au locuit şi au avut proprietăţi familiile boiereşti Ghica şi Cantacuzino. Din aceste familii se trage prinţesa Cleopatra Trubeţkoi, ultima boieroaică care a trăit pe meleaguri prahovene.
Frumoasă şi cultivată, cu o viaţă de film, prinţesa a fost căsătorită cu nepotul ţarului Nicolae I şi a trăit cea mai mare parte a vieţii la Băicoi, deşi a petrecut perioade lungi de timp la Bucureşti sau peste hotare. La conacul ridicat la Băicoi a luat dejunul şi domnitorul Carol I în prima sa vizită la Sinaia.
La Băicoi, Cleopatra Trubeţkoi a ctitorit o biserică şi o şcoală.
Vă mai recomandăm
Legenda frumoasei domniţe Azughia şi a iubirii sale neîmplinite, care a dat numele staţiunii Azuga