Cum să-ţi ajuţi copilul să vorbească în mod corect şi când trebuie cerut sfatul logopedului
0La fiecare început de an şcolar, fiecare preşcolar trebuie evaluat de un logoped pentru a stabili la timp dacă are sau nu deficienţe de vorbire. Este important ca evaluarea şi eventualul diagnostic să fie stabilit înainte de vârsta de 5 ani, iar terapia să se finalizeze când copilul intră la şcoală. Motivul? Copilul va scrie exact aşa cum vorbeşte, iar corectarea pronunţiei va fi dublată de corectarea modului în care scrie.
În România, la nivelul fiecărui judeţ există un Centru de Resurse şi Asistenţă Educaţională ce asigură profesori logopezi care fac terapie cu elevii în mod gratuit. Logopedul vine la grădiniţă, stă de vorbă cu copiii şi îi selectează pe aceia care au nevoie de asistenţă pentru învăţa să pronunţe corect anumite sunete. La clasă profesorul nu poate lucra în acest sens cu cei 20-30 de copii odată, iar pentru corectarea pronunţiei este nevoie de lucru individual, de aceea părinţii nu trebuie să ignore, de ruşine sau din alte motive, invitaţia de a se prezenta cu copilul la cabinetul logopedului.
Şedinţele de terapie se desfăşoară după orele de curs, de două ori pe săptămână, iar terapia în sine constă în depistarea sunetului pronunţat greşit, corectarea lui până când începe să-l emită corect, introducerea în silabe, apoi în cuvinte, în propoziţii şi ulterior în vorbirea curentă. Totul se desfăşoară în joacă (joc didactic), iar copilul nu este forţat sau supus unor chinuri.
Lelia Petrovanu, profesor logoped în cadrul Centrului Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională Prahova susţine că în cazul în care corectarea pronunţiei nu se face în timp util, adică încă din anii de grădiniţă, odată copilul intrat în şcoală va întâmpina probleme şi de scriere. Mai mult există riscul apariţei unei frustrări pentru că un copil, chiar dacă are doar cinci sau şase ani, conştientizează că vorbeşte în mod greşit, altfel decât colegii lui şi va refuza să răspundă întrebărilor adresate de profesor în clasă chiar dacă ştie răspunsul.
Problemele vor apărea la dictare
„Problemele vor apărea la dictare atunci când copilul va scrie exact aşa cum vorbeşte el, adică în mod greşit. El repetă în gând mesajul primit de la profesor şi, dacă el pronunţă „z” în loc de „j”, adică „zucărie” în loc de „jucărie”, exact aşa va şi scrie”, a explicat logopedul.
Până la vârsta de trei-patru ani, nu trebuie să avem prea multe pretenţii de la un copil, dacă acesta nu emite corect anumite sunete. Există posibilitatea, în cele mai multe cazuri, să se autocorecteze în timp, mai ales dacă are ca exemplu adulţi sau alţi copii mai mari care vorbesc corect. Lelia Petrovanu susţine că este esenţial ca părinţii să nu încurajeze copilul mic să emită incorect sunetele pentru simplu fapt că „este simpatic”, ba din contră, trebuie corectat şi ajutat ori de câte ori este cazul.
Dacă după vârsta de 4 ani, pronunţia incorectă persistă, atunci trebuie apelat la ajutor de specialitate. Dacă se întârzie intervenţia logopedului, există riscul real ca, odată intrat în şcoală, să fie necesar intervenţia complementară asupra corectării scrisului, aşa cum am explicat anterior, iar terapia să fie mai complicată şi mai de durată.
În general, sunetul cel mai afectat este “r”. Copiii reuşesc să emită corect consoana abia după vârsta de patru ani, iar atunci apare un nou risc şi anume să înlocuiască “l” cu “r” chiar şi atunci când nu este cazul, doar de dragul de a pronunţa noul sunet învăţat. De exemplu, în loc de “lalea” să pronunţe “rarea”. Şi în astfel de situaţii trebuie să intervină tot logopedul care îl va învăţa pe cel mic să facă distincţia în vorbire între cele două sunete. De asemenea, sunetele care provoacă dificultăţi de pronunţie şi confuzii sunt ş/j, ţ/z, ce/ci, ge/gi, che/chi. Este important de ştiut că totul se poate rezolva cu terapie logopecică, dacă ne raportăm, evident, la un copil cu un intelect sănătos şi fără alte probleme de sănătate care să afecteze aparatul fono-articulator.