Cum a murit Hermann Göring, ofiţerul numit de Hitler succesor la conducerea Germaniei naziste

Hermann Göring (1893-1946), ofiţerul german în care Adolf Hitler avea cea mai mare încredere şi pe care l-a desemnat drept succesor la conducerea Germaniei Naziste, este singurul dintre capii celui de-al Treilea Reich care au compărut în faţa Tribunalului Internaţional de la Nurenberg.

Mărturiile sale depuse în faţa instanţei Tribunalului de la Nuremberg (1945-1949), compusă din judecători americani, britanici, francezi şi sovietici, sunt afectate însă de starea psihică produsă de substanţele stupefiante pe care le Göring consuma excesiv în ultima parte a vieţii.

Medicii arestului care se îngrijeau de prizoneri au depus mărturie că Göring se afla într-o stare jalnică atunci când a fost încarcerat la Mondorf (Luxemburg). Abia în arestul de la Nurenberg a intrat într-un proces de dezintoxicare pentru a putea fi audiat de către judecători.

”Când a venit la noi la Mondorf, Göring arăta jalnic. Căra cu el două cufere pline cu narcotice. Credeam că este un umli comis-voiajor de medicamente. Am reuşit să-l facem să se lase de droguri şi abia acum am făcut din el un om”, este mărturia unuia dintre medicii care au oferit asistenţă medicală prizonierilor nazişti, citată în”Proces de la Nurenberg”, scirsă de Joe Heydecker şi Johannes Leeb.

Starea de sănătate mintală precară a ofiţerului nazist este confirmată de un alt medic, de data aceasta din arestul de la Nuremberg, unde şi-au petrecut ultimele zile oamenii lui Hitler.

”Ar vrea ca la intrarea sa reflectoarele să strălucească”

” Göring lua în fiecare seară o doză de paracodin, din care adusese cu el în cantităţi îndestulătoare (…) făcuse de două ori tratament de dezintoxicare, pe care însă, de fiecare dată, îl întrerupsese din motive de serviciu. Am înţeles că un om cu această autoritate de mareşal al Reichului nu recunoaşte niciodată autoritatea medicului şi nu-l ascultă atunci când curele de dezintoxicare intrau în stadiul critic şi se arătau urmările neplăcute ale curei”, menţionează mediculu arestului de la Nurenberg, conform sursei citate anterior.

În primele zile în care Göring a fost prizonier, atitudinea sa era la fel de sfidătoare ca şi în vremurile în care conducea alături de idolul său, Germania nazistă. Se aştepta ca atunci când va compărea în faţa instanţei să-şi facă apariţia în sala de judecată exact ca un star, cu toate lumnile îndreptate spre el.

”Într-o seară, după un tratament termic, el ne-a expus în cabinetul nostru medical cum îşi închipuie rolul său. A căzut pur şi simplu în extaz când ne-a descris cum ar vrea ca la intrarea sa reflectoarele să strălucească, în timp ce el va arunca duşmanului acuzaţiile”, este mărturisirea medicului Pflucker, prezentată în ”Procesul de la Nurenberg”.

Abia spre finalul procesului, ale cărui audieri au durat aproape 300 de zile, Goring realizează în ce situaţie se află şi că nu mai are scăpare.

Judecătorii de la Nurenberg îl găsiseră vinovat pentru patru capete de acuzare: conspiraţie, agresiune împotriva păcii, crime de război şi crime împotriva umanităţii şi a fost condamnat la moarte. Trei dintre judecători s-au pronunţat pentru spânzurătoare, iar unul singur pentru moarte prin împuşcare.

Cu o seară înainte ca Tribunalul să dea sentinţa, Herman Göring s-a sinucis în închisoare.