Ce înseamnă hărţuirea morală la locul de muncă. Paşii pe care poate să-i urmeze un angajat român agresat psihic de şeful lui

În România, hărţuirea la modul general şi în special hărţuirea la locul de muncă nu se bucură de un temei juridic complex care să ajute o victimă în instanţă sau în faţa unei instituţii de control.

Hărţuirea este considerată infracţiune de Codul Penal în vigoare, însă prevederile sunt atât de vagi încât cu greu o plângere prealabilă va fi luată în considerare de o instanţă. Pe de altă parte, Codul Penal valabil în prezent în România nu face nicio referire la hărţuirea la locul de muncă şi nu face diferenţe între hărţuirea morală, sexuală, psihologică sau de altă natură.

În Codul Penal, hărţuirea ca infracţiune contra libertăţii persoanei este descrisă astfel: ”Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere” şi ”Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane”

Fapta se pedepseşte cu închisoare de la 1 lună la 6 luni sau cu amendă. Este cam tot ce oferă în prezent Codul Penal cu referire strictă la hărţuire.

Dacă o persoană este hărţuită într-un fel sau altul la locul de muncă, victima se poate folosi de prevederile Codului Muncii, dar şi aici dispoziţiile sunt la fel de generale şi de vagi.

„În legislaţia noastră nu prea există temeiuri de drept care să privească strict hărţuirea. Poţi să porneşti de exemplu de la principiile generale din Codul Muncii şi anume că relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi bunei credinţe sau că salariatul are dreptul la demnitate în muncă şi la securitate şi sănătate în muncă, dar sunt foarte generale. Dar, ca să poate să fie considerat hărţuire un anumit comportament nepotrivit la locul de muncă trebuie să dureze o perioadă de timp destul de lungă. Nu poţi incrimina un incident răzleţ, ci trebuie dovedit că aceste acţiuni nu sunt întâmplătoare şi accidentale, ci dimpotrivă sistematice. Atitudinea nepotrivită a unui superior sau coleg trebuie să fie constantă şi de durată pentru ca plângerea să poată fi admisă în instanţă. Hărţuirea este greu de dovedit, din acest motiv sunt atât de puţine acţiuni promovate în instanţă şi şi mai puţine admise, dar nu imposibil”, a declarat Monica Clinciu, avocat în baroul Prahova.

Aceasta a adăugat că în susţinerea plângerii, victima trebuie să aibă dovezi concrete, asta însemând înscrisuri, de la mail-uri până la sms-uri, imagini video şi declaraţii de martori, colegi de serviciu, acte medicale pentru a arăta intanţei consecinţele negative ale compotramentului apreciat drept hărţuire. Este important de precizat faptul că un angajat nu poate obliga angajatorul să-i pună la dispoziţie imaginile surprinse de camere de supraveghere, asta în cazul în care există aşa ceva, însă instanţa poate face acest lucru.

Avocatul explică faptul că hărţuirea nu se opreşte doar la cea de tip sexual, ci poate fi şi hărţuire morală sau psihilogică.

„Hărţuirea morală poate să fie considerată epuizarea fizică, de exemplu, când superiorul îţi dă ţie angajat foarte multe de muncă. Sau mai exista varianta, care se foloseşte destul de des, ca superiorul tău să nu-ţi dea nimic de făcut, să te lase fără sarcini de serviciu astfel încât să te determine pe tine ca angajat să pleci, să-ţi dai demisia. Este şi asta o formă de hărţuire morală, care este diferită de hărţuirea psihologică. Am avut un client, director la o companie multinaţională, care era hărţuit tot timpul de noul lui şef, care nu-l mai voia pe el în postul respectiv. De exemplu nu-i mai dădea voie să-şi facă control medical în timpul serviciului, clientul meu fiind borlnav şi avea nevoie de control medical constant, nu-i mai dădea acces la parcarea societăţii, aparent mărunţişuri dar care cumulate au un efect negativ asupra psihicului”, a explicat avoctul Monica Clinciu.

În cazul în care consideraţi că şefii sau colegii de la locul de muncă au un comportament neadecvat este bine să studiaţi Codul Muncii şi să aflaţi care sunt drepturile unui angajat care lucrează în România, indiferent că vorbim despre o instituţie de stat sau despre una privată.

Printre cele mai importante drepturi sunt, conform Codului Muncii:

„Nimeni nu poate fi obligat să muncească sau să nu muncească într-un anumit loc de muncă ori într-o anumită profesie, oricare ar fi acestea”

„Munca forţată este interzisă. Termenul muncă forţată desemnează orice muncă sau serviciu impus unei persoane sub ameninţare ori pentru care persoana nu şi-a exprimat consimţământul în mod liber”.

„În cadrul relaţiilor de muncă funcţionează principiul egalităţii de tratament faţă de toţi salariaţii şi angajatorii”.

„Orice salariat care prestează o muncă beneficiază de condiţii de muncă adecvate activităţii desfăşurate, de protecţie socială, de securitate şi sănătate în muncă, precum şi de respectarea demnităţii şi a conştiinţei sale, fără nicio discriminare”.

„Relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe”.

În cazul în care nu doriţi să ajungeţi în instanţă, dar vreţi ca hărţuitorul să fie sancţionat, vă puteţi adresa şi Consiliului Naţional de Combatere a Discriminării.