Tutunul de Ştefăneşti, căutat în toată Europa

Un fermier din Ştefăneşti-Argeş a terminat de recoltat tutunul său bio de calitate superioară şi se pregăteşte să-l vândă unui italian.

11 hectare pline cu tutun, care toată vara au împânzit lunca Argeşului cu mireasma pătrunzătoare, au fost recoltate de inginerul argeşean Ilie Tălmaciu, din Ştefăneşti. Plantele au atins şi trei metri înălţime, iar frunzele din soiul Burley sunt calitatea întâi, după cum se laudă producătorul, mândru de recolta din acest an, de aproape o tonă la hectar.

„Cea mai rentabilă cultură”

Toată afacerea a început în urmă cu 15 ani, când Ilie Tălmaciu, fost preşedinte de C.A.P, s-a decis să pună „pe picioare” o cultură cu planta fumătorului, chiar dacă n-a pus în viaţa lui vreo ţigară în gură.

„Am început să cultiv tutun atunci când nu se dădeau subvenţii. Am înfiinţat două hectare,  acum am 11, iar la anul vreau să ajung la 20 de hectare cultivate”, mărturiseşte fermierul.

Ilie Tălmaciu recunoaşte că, pentru a se dezvolta, cel mai mult l-au ajutat subvenţiile de la Guvern, distribuite prin intermediul Agenţiei de Plăţi şi Intervenţii în Agricultură. Pentru 2011, valoarea subvenţiei a fost de 1140 euro la hectarul cultivat, iar, în 2010, de 2460 de euro, chiar dacă nicio fabrică de ţigarete românească nu mai este în picioare.

„Pot să spun că este cea mai rentabilă cultură, la acest moment, mai ales datorită subvenţiei pe care o primim de trei ani şi se va mai da până în 2013, apoi să vedem ce mai zice Guvernul, pe mai departe. Acum, înainte de Crăciun, aşteptăm să ne-o dea pe cea de anul trecut, că nu ne-au dat până acum, iar apoi şi pe cealaltă”, spune agricultorul din Ştefăneşti care are de încasat de la Stat, numai pe anul în curs, 12.540 de euro. În total, în Argeş sunt cultivate peste 100 de hectare cu tutun, producătorii fiind încurajaţi de ajutoarele mari.

Tutun... ecologic

Din aprilie şi până în octombrie-noiembrie, Ilie Tălmaciu nu are astâmpăr. Cât e ziua de lungă îl vezi muncind la cultura de tutun. Primăvara, iese la cultivat, pe terenurile din Ştefăneşti, cu utilajele din dotare, pentru că, spune el, dacă ar angaja oameni, unde ar mai fi profitul? Nici vara nu stă mai liniştit fermierul argeşean. El veghează la creşterea plantelor, la nevoie porneşte pompele de irigare sau dă cu soluţii împotriva dăunătorilor, cel mai de temut dintre aceştia fiind Tripsul, pentru care nea Ilie prepară o soluţie dintr-o plantă amară şi adio, insecte! Toamna, începe culesul, care se face zilnic, până în ora 11.00, nu mai mult, fiind vorba de o cultură toxică. Toate lucrările îl costă pe producător circa 4000 de lei la hectar, dar banii şi-i recuperează fără probleme.

„Eu am o cultură ecologică. Folosesc gunoi de grajd, pentru că am contract cu o fermă din apropiere, dar mai aduc şi de la vacile mele. Vreau să vă spun că anul ăsta nici n-a fost nevoie să irig, pentru că fiind cultura foarte aproape de râul Argeş, şi-a tras singură apa. Alţi colegi se întreabă cum de la mine creşte tutunul atât de frumos şi de înalt. Păi de-aia, că e natural”, spune inginerul.

În timp, nea Ilie a reuşit să pună la punct o cultură mecanizată. Cu banii câştigaţi, el şi-a cumpărat tractoare, maşină de plantat, de înşirat, utilaje electrice şi manuale, fără de care agricultorul zilelor noastre nu mai poate face faţă cu brio.

Camel şi Kent, cu tutun de Ştefăneşti

În aceste zile, Ilie Tălmaciu se preocupă de uscarea frunzelor de tutun care vor lua calea străinătăţii. De trei ani, el lucrează cu un italian care-i cumpără toată recolta şi îi plăteşte peste un euro pe kilogram.

„În două-trei zile, încep să-l balotez, ca să-l predau. Până acum, n-a avut italianul bani, şi fără bani nu-l dau. Lucram înainte cu fabricile noastre, dar s-au desfiinţat. O perioadă n-am avut cui să dau tutunul. Au venit şi ungurii să mi-l ia, dar nu era avantajos la preţ, ne dădeau sub un euro pe kilogram”, povesteşte inginerul.

De la procesatorul din Italia, tutunul de Argeş, ia calea fabricilor renumite de ţigarete, printre mărcile care utilizează, în amestec, şi tutunul Burley de Ştefăneşti fiind Camel sau Kent, care ajung şi în România.

Pe lângă „iarba dracului” , fermierul argeşean mai cultivă pe terenurile cumpărate sau luate în arendă: roşii, vinete, varză, morcov şi alte legume crescute ecologic, pe care le vinde în pieţele din judeţ sau la diverse firme.

 „Tot agricultura ne scoate din necaz. Eu sunt un agricultor mulţumit cu cât câştigă. Îmi pare rău cum a ajuns ţara, că sunt pământuri nemuncite. Cei tineri sunt cu calculatoarele, nu le convine să stea în soare. În străinătate, cine lucrează în agricultură, e bogat, la noi nu e aşa”, spune Ilie Tălmaciu.

Cum se obţin subvenţiile

Pentru a beneficia de o subvenţie la hectar acordată de la Stat, un fermier trebuie să aibă un contract cu o firmă de procesare autorizată, iar cererile se depun la sediul APIA de care aparţine, în fiecare primăvară, pentru anul în curs.