Topul celor mai rezistente plante perene: unele cresc şi în ţara noastră

Câteva zeci de plante perene se pot lăuda cu o rezistenţă de invidiat la secetă, umiditate excesivă, boli, insecte sau alţi dăunători. Vă prezentăm în cele ce urmează o selecţie a câtorva dintre cele mai interesante şi rezistente plante perene.

O plantă extrem de rezistentă este floarea păianjen sau Cleoma spinosă. Aceasta este originară din sudul Braziliei şi nordul Argentinei. Cleoma are o tulpină viguroasă, acoperită de perişori fini şi înălţimea plantei variază între 70 cm şi 1,2 m. Frunzele peţiolate, de culoare verde aprins, sunt compuse din 7-8-9 foliole şi au un miros plăcut, ceva între mentă şi busuioc. După cum spune profesorul de biologie Magda Mosoiu, ”Frunzele seamănă oarecum cu cele de cânepă. Florile au un aspect particular, fiind formate din 4 petale şi 6 stamine lungi, apar în vârful tulpinii sub formă de inflorescenţă, pot fi de culoare alb, roz sau mov şi au acelaşi miros ca şi frunzele. Înflorirea are loc de jos în sus şi, pe măsură ce florile se deschid, inflorescenţa încă mai creşte în înălţime. Seminţele apar în nişte păstăi ce iau locul florilor trecute, pe aceeaşi plantă întâlnindu-se la un moment dat şi fructe şi flori şi boboci. Înflorirea are loc de la jumătatea lunii iulie până prin septembrie”.

Pentru cei care iubesc florile de grădină, sporul casei, petuniile, floarea Elenei şi cârciumăreasa sunt flori care se adaptează şi cresc uşor în orice climat. ”Le puteţi cultiva cu încredere fără să vă faceţi griji de fluctuaţia temperaturilor din zona în care locuiţi. Sunt rezistente atât la ger, cât şi la temperaturi excesive”, precizează profesorul de biologie Magda Mosoiu.

Ce arbust atrage insectele polenizatoare în grădini

O alta floare care rezistă cu stoicism secetei şi insectelor este crinul de zi. Înfloreşte în culori variate şi chiar combinate pe alocuri şi răsfaţă prin parfumul său puternic din primăvară până toamnă, în funcţie de specie.

Buddleia sau liliacul de vară este un arbust decorativ care, după cum îi spune un alt nume – tufişul fluturelui – atrage insectele polenizatoare în grădini prin florile deosebit de frumoase şi parfumate. Planta este una rezistenta ce trece prin iarnă doar pentru a se trezi la viaţă cu şi mai multă energie în primăvara următoare.

Spânzul, popular denumit si trandafirul de iarna sau trandafirul de Craciun, este o alta floare călită să faca faţă multor duşmani, fiind utilizată chiar şi în tratamentul cancerului în stare latentă. Înfloreşte primăvara devreme. Spânzul este o plantă despre care se vorbeşte tot mai mult în ultimul timp, şi pe care specialiştii o văd în viitorul apropiat un adevărat leac minune contra cancerului. Extrem de apreciat, controversat, dar fără doar şi poate insuficient studiat, spânzul este o plantă care are potenţialul de a salva milioane de vieţi.

De obicei, în ţara noastră spânzul creşte la altitudinea de peste 500 metri. Este o plantă cu rizom lung şi rădăcini puternice. Are o tulpină dreaptă, nu mai înaltă de 50 centimetri. Frunzele sunt mari, cu 5-7 lobi. Florile sunt mari, cu miros specific şi culoarea petalelor variabilă în funcţie de specie, de regulă acestea fiind verzi, roşu-purpurii, albe sau roşu-violaceu închis.

Spânzul este una dintre plantele erbacee cu înflorirea cea mai timpurie între toate speciile care cresc la noi în ţară, căci înfloreşte primăvara devreme, de regulă în lunile februarie-martie. În fitoterapeutică, sunt folosite mai ales rădăcinile şi rizomii.