Relaţia pe care Regele Mihai a avut-o cu cu dinastia Brătienilor: „O legătură de devotament până la sacrificiul suprem faţă de Coroana României“

Ion I. C. (Ionel) Brătianu, omul politic căruia istoria acestui neam îi datorează Unirea din 1918 şi reformele care au stat la baza democraţiei interbelice, este cel căruia Regele Mihai i-a datorat prima sa domnie. Legăturile Brătienilor cu Monarhia au început însă cu mult înaintea acestui moment şi au continuat şi în a doua domnie a Majestăţii Sale.

Pragul Vilei Florica de la Ştefăneşti, leagănul celei mai mari dinastii de oameni politici din Romînia, considerată drept o „Mecca” a liberalilor, locul unde s-au luat decizii importante pentru acestă ţară, a fost trecut inclusiv de primii monarhi ai României, Regina Elisabeta şi  Regele Carol I (care, printre  altele  şi-a petrecut, la un moment dat, convalescenţa în acest conac plimbându-se şi vorbind cu localnicii).

Legătura Familiei Regale cu Brătienii a rămas, în ciuda vicisitudinilor istoriei, una strânsă până la ultimul nostru rege, Majestatea Sa Mihai I al României.

De amintit că Ionel Brătianu, fiul lui Ion Brătianu (de numele căruia se leagă Războiul de Independenţă) s-a bucurat de o uriaşă influenţă asupra regelui Ferdinand (tatăl lui Carol al II-lea şi bunicul viitorului Rege Mihai), mai ales prin Barbu Ştirbei şi regina Maria. Încrezător în deciziile marelui om politic liberal, suveranul l-a considerat întotdeauna „zodia bună a României”, ceea ce i-a adus lui Ionel Brătianu renumele de „rege neîncoronat” al acestei ţări. 

“Regele Mihai îi datorează integral prima urcare pe tron lui Ionel Brătianu”

Ion I.C. Brătianu este şi omul politic care a făcut posibilă urcarea pe tron a regelui Mihai la o vârstă atât de fragedă, în contextul confruntării cu declanşarea crizei dinastice generate de noua renunţare a principelui Carol al II-lea la prerogativele sale de moştenitor al Coroanei. 

"Cea mai veche legătură a Regelui Mihai cu acestă dinastie a Brătienilor este cea cu Ionel Brătianu, căruia Majestatea Sa îi datorează prima sa domnie, pentru că în 1925, principele moştenitor de atunci al României, şi ne referim aici la viitorul rege Carol al II-lea, a plecat într-o călătorie în jurul lumii împreună cu Elena Lupescu. La un moment dat, a trimis un fel de mesaj acasă că ar vrea să divorţeze şi să se căsătorească cu Elena Lupescu, altfel nu s-ar mai întoarce în ţară. Ionel Brătianu, mare caracter şi mare om politic, i-a zis nu. Cu lucrurile serioase, cum este statutul Casei Regale, Constituţia României, mândria poporului român, nu te joci. Astfel, s-au luat măsuri rapide. Carol a trimis o scrisoare de renunţare la tron, iar Ionel Brătianu a convins Parlamentul să schimbe linia de succesiune în favoarea tânărului, extrem de tânărului Mihai, care, iată, în 1927, la numai 6 ani neîmpliniţi, avea să urce pe tron sub regenţă (nr. formată din principele Nicolae, patriarhul Miron Cristea şi Gheorghe Buzdugan – preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie). Deci, Regele Mihai îi datorează  integral prima urcare pe tron lui Ionel Brătianu”, explică, pentru Adevărul, Istoricul Ştefan Dumitrache. 

Toate acestea, dar mai ales faptul că fost preopinentul eliminării principelui moştenitor Carol al II-lea de la succesiunea tronului i-au adus lui Ionel Brătianu acuzaţii apăsătoare . “Acum nu mai erau doi stăpâni în România, ci unul singur: Ion Brătianu. Dinastia de Argeş biruise cu totul pe cea de Sigmaringen. Ion I. C. Brătianu rămânea stăpânul, singurul şi absolutul stăpân al unei ţări, care avea nesfârşită răbdare” comenta Nicolae Iorga evenimentele de la acea vreme.

“Partea extrem de tristă este că Majestatea Sa l-a pierdut repede pe Ionel Brătianu, pentru că la doar câteva luni, Ionel Brătianu trecea la cele veşnice, o pierdere ireparabilă pentru poporul român. I l-a lăsat totuşi Majestăţii Sale, alături, pe fratele său, Vintilă Brătianu, celebrul ministru de Finanţe care a pus pe tapet şi a determinat PNL să adopte doctrina <<Prin noi înşine>>. El este, de altfel, părintele acestei doctrine. Vintilă Brătianu, un tip extreme de dur şi ferm, care nu accepta niciodată negocieri pe seama României, care să înjosească vreodată cumva această ţară, a fost omul care, dacă reuşea să se mai menţină la putere, ar fi putut salva Romînia din criza economică, Dar agitaţia externă, presiunile externe l-au determinat să renunţe la guvernare. Lucrurile s-au schimba puţin în a doua domnie a Majestăţii Sale, când Regele Mihai a fost sub influenţa altui argeşean, Ion Antonescu, prim ministru din ‘40, până în ’44. În toată această perioadă, Majestatea Sa a ţinut o legătură foarte strânsă cu Dinu Brătianu şi cu cei mai imoportanţi lideri politici”, mai spune Istoricul Ştefan Dumitrache.

 "Au plătit amândoi cu viaţa pentru că au dorit să păstreze o Romaine monarhică şi democratică"

Când, la 6 septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de noul prim-ministru, generalul Ion Antonescu, să abdice şi să părăsească ţara, tronul i-a revenit a doua oară lui Mihai. Doar că sub statul naţional-legionar şi, ulterior, sub regimul autoritar al lui Antonescu, regele nu avea nici o putere efectivă de decizie. A reuşit totuşi ca la întoareceare balanţei războiului şi intrarea forţelor sovietice pe teritoriul României să salveze ce ce mai rămăsese de salvat prin celebra lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu şi restaurarea Constituţiei din 1923. Cel care i-a fost alături Regelui Mihai în aceste momente a fost Dinu Brătianu (membru proeminent al aceleiaşi dinastii de oameni politici din Argeş, fiul lui Ion Brătianu şi frate mai mic al lui Ionel Brătianu.

 “Dinu Brătianu a fost în permanent dialog cu Casa Regală, cu monarhul, cu cei din jurul Majestăţii Sale,  fiind unul dintre cei care au ştiut despre lovitura de stat pe care Majestatea Sa a dat-o la 23 august şi care a dus la înlăturarea Mareşalului Ion Antonescu. Iată, o participare extreme de activă a lui Dinu Brărianu, care a avut un rol şi mai important după 23 august, când atât el, cât şi nepotul său, George (Gheorghe) Brătianu, fiul lui Ionel Brătianu,  au încercat pe toate căile, dar pe toate căile, să-l ajute pe Majestatea Sa să rămână pe tron şi să menţină democraţia în România. Au plătit amândoi cu viaţa pentru că au dorit să păstreze o Romaine monarhică şi democratică”, mai spune istoricul Ştefan Dumitrache. 

"Devotament până la sacrificiul suprem"

De altfel, Dinu Brătianu (arestat de comunişti şi dus la Sighet, unde a murit la scurt timp, la fel ca şi nepotul său) a rămas în conştiinţa publică alături de Iuliu Maniu şi regele Mihai, drept unul dintre apărătorii democraţiei şi constituţionalismului din perioada ce urmat celui de-al doilea Război Mondial. 

“A fost deci o legătură  de devotament până la sacrificiul suprem a Brătienilor faţă de Coroana României”, încheie istoricul Ştefan Dumitrache.