Povestea unuia dintre deţinuţii ajunşi torţionari în Experimentul Piteşti

Dintr-un tânăr care îşi dorea să se alăture partizanilor din munţi şi să lupte împotriva comuniştilor, Constantin Juberian a ajuns unul dintre cei mai tenace agresori din cadrul Experimentului Piteşti, fiind utilizat apoi în pseudoprocesul prin care autorităţile comuniste au încercat să se delimiteze de experimentul reeducării prin tortură. La final, a ajuns în faţa plutonului de execuţie, fiind împuşcat.

Născut pe 29 octombrie 1926 în Domaşnea, Caraş-Severin, Constantin Juberian a avut un drum foarte oscilant după 1944. Mai întâi a luat legătura cu luptătorii anticomunişti paraşutaţi în ţară şi cu grupările de rezistenţă din munţi (alăturându-se pentru o perioadă foarte scurtă grupului condus de Spiru Blănaru), dar s-a înscris şi în PSD. ”Această decizie nu a avut însă un fundament ideologic, ci deoarece era constrâns de lipsurile materiale, Juberian a căutat să se angajeze ca pedagog, iar una dintre condiţii era să facă parte dintr-o organizaţie democratică”, precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu.

După absorbţia PSD-ului în cadrul Partidului Muncitoresc Român, Juberian a continuat să fie foarte activ în rândul comuniştilor, ajungând secretar de organizaţie. Simţindu-se în pericol din cauza trecutului său, a plecat pe şantierul de muncă patriotică de la Bumbeşte-Livezeni. Revenind în Cluj, şi-a reluat activitatea în PCR, dar simţindu-se vizat de o posibilă arestare, pentru un timp a purtat şi armă, intenţionând să se apere în cazul unei confruntări cu Securitatea şi să se ascundă în munţi.

Pe 30 martie 1949 a fost judecat şi condamnat la 7 ani de închisoare corecţională. Ajuns la închisoarea Piteşti pe 9 iunie 1949, Constantin Juberian a intrat în demascări în primăvara lui 1950 şi în ciuda unei rezistenţe iniţiale în faţa agresorilor, a cedat din cauza torturilor teribile. În cele din urmă, după câteva săptămâni, a devenit din deţinut torţionar. A participat la torturarea a zeci de deţinuţi, fiind unul dintre agresorii folosiţi în mod predilect de către Eugen Ţurcanu.

După încetarea violenţelor din cadrul Experimentului Piteşti în 1951, Juberian a rămas în preajma lui Ţurcanu. A participat la şedinţele organizate de acesta, contribuind la redactarea unei sinteze privind metodele folosite în timpul torturilor, şi a semnat un memoriu prin care se cerea rejudecarea celor cu pedepse mici. A solicitat personal ca cei care, după eliberare, vor mai întreprinde vreo acţiune contra regimului să primească pedeapsa cu moartea.

Transferat la Gherla, Juberian a fost informator de încreder al Securităţii şi a torturat mai mulţi deţinuţi pentru a-i determina să colaboreze. Ridicat pentru anchete, Juberian nu a acceptat iniţial să acrediteze ideea că torturile de la Piteşti fuseseră o mişcare de sabotare a regimului comunist, dar şi-a schimbat complet declaraţia după trei săptămâni de anchetă, afirmând că iniţial „nu şi-a adus aminte”. A încercat să se sinucidă pe 31 ianuarie 1954, dar nu a reuşit.

Constantin Juberian a fost împuşcat la închisoarea Jilava pe 17 decembrie 1954.