Povestea preotului închis de comunişti după ce a fost denunţat că s-a opus „procesului de socializare a agriculturii“
0Născut pe 15 ianuarie 1906 în comuna argeşeană Albeşti, preotul Nicolae Isbăşoiu a avut mult de suferit, făcând închisoare corecţională la Jilava şi Piteşti pentru că s-ar fi opus colectivizării.
După ce şi-a luat licenţa în Teologie la Cernăuţi, Nicolae Isbăşoiu a fost hirotonit preot, fiind repartizat la Parohia Poeniţa II din comuna argeşeană Bălileşti. În documentele penale întocmite de fosta Securitate sunt extrem de puţine date biografice anterioare perioadei comuniste, cea mai relevantă informaţie fiind aceea că părintele Isbăşoiu a fost membru al Partidului Naţional Ţărănesc-Maniu.
Interacţiunea cu Securitatea a fost cauzată de o sesizare înaintată de Sfatul Popular al comunei Bălileşti, pe 11 mai 1959, către Securitatea raionului Muscel. În respectivul denunţ se arăta că întovărăşirea agricolă în această localitate s-a putut crea, „cu mare greutate”, abia în anul 1957. Responsabile de această situaţie erau 13 persoane, foşti ofiţeri, agricultori, un profesor şi preotul Nicolae Isbăşoiu, care, potrivit securiştilor, ”au îndemnat mai mulţi cetăţeni din comună să nu se înscrie în întovărăşire sau să nu accepte schimbul de teren, iar pe alţii să intre în perimetru şi să-şi ia produsele de pe locurile lor ce căzuseră în acest perimetru individual”.
Conform celor de la Sfatul Popular, impedimentele la „procesul de socializare a agriculturii” erau cauzate de comportamentul manifestat de aceste persoane, „care ţin legătura unul cu altul, se întâlnesc adesea pe stradă sau la locuinţele lor, unde discută duşmănos la adresa regimului democrat din RPR şi împotriva hotărârilor elaborate de guvern”. Drept urmare, liderii comunişti locali au cerut luarea de măsuri, pentru ca persoanele semnalate să nu mai influenţeze şi pe cele care doresc să alăture cooperativizării.
Pe 30 octombrie 1959, părintele Isbăşoiu a fost arestat de Securitatea din Piteşti şi trimis în anchetă alături de ceilalţi 12 vizaţi în denunţul autorităţilor locale. Ancheta s-a desfăşurat după scenariul bine cunoscut. Procurorii au spus că ”din cauza trecutului politic interbelic, inculpatul nu s-a putut acomoda în regimul democrat-popular, trecând astfel la sabotarea procesului de socializare a agriculturii, în speranţa unei schimbări alimentate de posturile de radio străine pe care le asculta în mod frecvent (şi comenta ştirile împreună cu alţii)”.
Părintele Isbăşoiu nu a recunoscut nicio acuzaţie de activitate împotriva regimului, arătând că întâlnirile se datorau unor aniversări, onomastice sau praznice bisericeşti, că se ajutau reciproc la plata cotelor agricole şi că nu ar fi discutat împotriva regimului politic. Oricum, atitudinea lui nu a contat, atâta vreme cât ancheta a fost una sumară. Prin Sentinţa din 8 aprilie 1960 a Tribunalului Militar Craiova, părintele Isbăşoiu a primit o condamnare de 3 ani închisoare corecţională pentru infracţiunea de „uneltire contra ordinii sociale”.
Părintele Isbăşoiu a stat doi ani în teribilele închisori Jilava şi Piteşti, precum şi în lagărul de muncă de la Salcia. În aprilie 1961 a ajuns în Penitenciarul Botoşani, de unde a fost eliberat la 28 octombrie 1962. A revenit la parohia sa, de unde, din motive medicale, la 1 mai 1967 s-a retras. La 18 octombrie 1975 s-a stins din viaţă.