Povestea mânăstirii din Argeş cu uşi împărăteşti atribuită lui Radu Paisie, dar care de fapt este mult mai veche
0Mânăstirea "Sfânta Treime" Valea din comuna argeşeană Ţiţeşti îi surprinde pe puţinii vizitatori care ajung în zonă cu iconostasul său cu uşile împărăteşti sculptate şi aurite, cu pictura sa murală originară excelent executată şi alte câteva elemente impresionante, încărcate de istorie, dar generatoare de confuzii.
Pe şoseaua Piteşti-Câmpulung-Rucăr-Braşov (DN 73), la 4 km est de centrul comunei Ţiţeşti, se află biserica Mânăstirii Valea, un monument important în peisajul arhitecturii medievale româneşti.
Se spune că biserica este ctitoria lui Radu Paisie - domn al Ţării Româneşti - din 1534, deşi există o serie de dovezi care atestă existenţa ei anterior acestui an.
"Mânăstirea a fost edificată anterior domniei lui Radu Paisie [1535-1545], deşi ctitorirea ei se asociază constant cu numele voievodului menţionat, fost stareţ al Mânăstirii Curtea de Argeş, care o consolidează, ispravnic de lucrări fiind vel logofătul Vlaicu Piscan şi fraţii acestuia, Mihai şi Badea.
Potrivit enciclopediei lui Grigore Constantinescu, Argeşul monumental, în anul 1797, ieromonahul Partenie repară biserica, planul fiind extins, prin adăugarea unui pridvor deschis susţinut pe coloane, „construit în scop didactic, ca şcoală pentru învăţătura copiilor”, iar, în 1846, concomitent cu restaurarea bisericii, egumenul Ioanichie Polidor construieşte turla-clopotniţă şi zidul de incintă al ansamblului monahal", precizează, pentru Adevărul, dr. Sorin Mazilescu, cercetător şi fost manager al Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale - Argeş.
Consolidări ale edificiului au fost efecuate însă şi ulterior, între 1966 şi 1968.
Catapeteasma Foto: mapio.net
Piatra funerară a unei logofetese şi cea a unei jupâniţe demontează ipoteza ctitoririi de către Radu Paisie
Piatra tombală a unei jupâniţei moarte în anul 1525, dar mai ales cea a unei logofete răposate anterior cu mai bine de trei decenii reprezintă alte indicii clare pentru datarea mânăstirii anterior anului 1534.
"Ȋn lăcaş se găsesc pietrele funerare ale logofetesei Neaga - 1492 şi jupânesei Vişa -1525. Ȋn perioada medievală, ȋn chiliile mănăstirii, a funcţionat o şcoală în limba slavonă. În patrimoniul bisericii, se află cărţi ritualice: Antologhion -1737, Mineie (1778-1780) şi (1804-1805), o Evanghelie din 1794], dar şi icoane pictate pe lemn în 1846 semnate de zugravul Petre Voicu şi alţii", mai spune, pentru "Adevărul", Sorin Mazilescu.
Mânăstirea a constituit un important centru medieval de copişti, prin Pană Grămăticul, care, în 1961, a transcris un «Ceaslov» şi Gheorghe Dascălul, copistul volumelor "Slujba de obşte" - 1783 şi "Acatistier" - 1797, după cum arată Enciclopedia "Argeşul monumental'.
Iconostas cu uşile împărăteşti sculptate şi aurite
Podoaba interioară cea mai impresionantă din biserică este catapeteasma sculptată în lemn.
"Lăcaşul interpretează planul trilobat, cristalizat în biserica Mănăstirii Cozia, pronaosul fiind acoperit cu o boltă semicilindrică, iar naosul supraînălţat cu o turlă din cărămidă. Paramentul are un efect decorativ evident şi este realizat prin alternanţa de şiruri de cărămidă aparentă şi panouri de tencuială. În interior, se remarcă iconostasul de lemn cu uşile împărăteşti sculptate şi aurite, realizat în stil brâncovenesc, care conferă interiorului bisericii atribute artistice de excepţie, alături de sfeşnicele mari de lemn ornamentate", explică, pentru "Adevărul", Sorin Mazilescu.
Conform enciclopediei semnate de Grigore Constantinescu, pictura murală originară - excelent executată în 1548 - al cărei comanditar a fost domnitorul Mircea Ciobanul, se conservă fragmentar. Pictura a fost refăcută, în 1797, de Radu şi Constantin, fiind restaurată, în 1846, de Voicu Zugrav.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Crimă pasională, în Argeş. Un bărbat gelos l-a ucis în bătaie pe amantul soţiei, după ce i-a prins împreună pe cei doi
UPDATE: Un adolescent de 15 ani s-a înecat într-un lac din Argeş