Povestea lui Nello Manzatti, trubadurul mort în exil cu gândul la România. Cum a fost prigonit celebrul compozitor şi interpret interbelic Ion Mânzatu

Pe numele său real Ion Mânzatu, compozitorul, cântăreţul, gazetarul şi scriitorul român cunoscut mai ales sub numele de scenă italianizat Nello Manzatti a fost una dintre figurile cele mai pregnante ale exilului anticomunist de după 1945, exil din care nu s-a  mai putut întoarce niciodată la ai săi.

„De ce nu vii cu mine”, „De dragul tău”, „Femeia, eterna poveste”, „Frumoase mâini”,„Numai pe tine”, „Nu vă jucaţi, doamne şi domni”, „O noapte doar”, „Sus paharul” şi mai ales „Frumoasa mea cu ochii verzi”, pe versuri de Cincinat Pavelescu, sunt doar câteva dintre celebrele sale piesele de muzică uşoară - tangouri, valsuri şi romanţe -  care l-au făcut celebru pe Ion Mânzatu, artistul născut în Bucureştiul boem şi cosmopolit al anului 1902.

„E de ajuns să ne gândim doar la celebra romanţă “Frumoasa mea cu ochii verzi”, care a încântat atâtea generaţii de îndrăgostiţi, pentru a înţelege faima pe care acest trubadur o avea într-o societate românească ce nu se gândea la furtuna Istoriei ce avea s-o spulbere după 1940”, spune Florin Dobrescu, vicepreşedintele Asociatiei "Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei".

”Vânt de seară”, romanţa surghiunului

După ce a activat o vreme în Partidul Naţional Liberal a început să fie atras de Mişcarea Legionară, la care va adera după 1935.

„Aici îl va cunoaşte pe poetul Radu Gyr, care devenise practic bardul acestei mişcări de tineret. Între cei doi – compozitor şi poet – se va stabili o simbioză artistică rar întâlnită. O fructuoasă colaborare care va zămisli creaţii de muzică uşoară şi de petrecere nemuritoare, dar şi cele mai valoroase marşuri şi imnuri legionare care au înflăcărat zeci de mii de tineri în cămăşi verzi. De asemenea, romanţa “Vânt de seară”, numită şi romanţa surghiunului, tulburătoare baladă a sufletului îndepărtat de ţară, a răscolit sufletele a generaţii de visători”, mai spune Florin Dobrescu.

Ca şi amicul său Radu Gyr, în anii dictaturii regelui Carol II, ajunge să fie încarcerat. „După scurta guvernare legionaro-antonesciană, Radu Gyr a luat din nou drumul închisorilor politice, mai întâi în timpul dictaturii lui Antonescu, iar apoi, prin procesul ziariştilor din 1945, sub totalitarismul comunist.

Nello Mazatti reuşeşte să se salveze din România ocupată, luând calea exilului, din care nu se va mai putea întoarce niciodată într-o ţară în care era condamnat în contumacie şi în care ar fi fost imediat aruncat în închisorile de exterminare ale regimului comunist. Se împlinea astfel, tragic, predestinarea amarului surghiun atât de sfâşietor cântat de Ion Mânzatu în nemuritoarea sa romanţă <<Vânt de seară>>", mai spune vicepreşedintele Asociaţiei "Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei".

Melodiile lui au fost zeci de ani interzise

A sfâşit in Italia, departe de locurile natale în care a sperat neîncetat că se va întoarce, deşi n-a mai reuşit niciodată în viaţă.

„Cu toate acestea, a găsit mereu forţa de a fi unul dintre cei mai activi corifei ai exilului românesc anticomunist. S-a stins la 6 februarie 1986, la Milano, cu dorul ţării pe care nu o mai putuse vedea. Din păcate, operele oamenilor de cultură încarceraţi sau urmăriţi peste hotarele ţării de comunişti au suferit aceeaşi persecuţie cu aceia care le-au creat. Comuniştii nu puteau uita că Nello Manzatti fusese compozitorul Gărzii de Fier. După cum nu puteau uita că romanţa <<Frumoasa mea cu ochii verzi>> fusese şlagărul preferat al lui Corneliu Zelea Codreanu, ori că altă romanţă – <<Vânt de seară>> – avusese o variantă conspirativă în perioada 1938-1939, al cărei refren spunea: <<Căpitane, Căpitane, / Ţara plânge cu amar…>>. Aşa încât, melodiile lui au fost zeci de ani interzise, chiar dacă pare absurd. Nu s-au cântat, nu s-au imprimat, nu s-au difuzat” mai spune Haiducii Dobrogei.

Cântecele sale au fost aspru prigonite, simpla fredonare a uneia dntre celebrele sale romanţe se putea sfârşi în puşcărie. 

"Siguranţa carlistă ajunsese, prin agenţii ei, să urmărească acest cântec, <<Vânt de seară>>,  prin birturi şi bodegi. Doar în perioada de deschidere iniţiată de Ceauşescu după venirea sa la conducerea PCR, strălucita cântăreaţă Doina Badea a reuşit să imprime şi să difuzeze radiofonic romanţa <<Vânt de seară>>. Desigur, modificând câteva versuri. Dar după un timp, aceasta nu a mai fost difuzată, mai spune Florin Dobrescu, vicepreşedinte Asociatia "Gogu Puiu si Haiducii Dobrogei".