Povestea deţinutului care a fost victima predilectă a torţionarului Eugen Ţurcanu în cadrul odiosului Experiment Piteşti

Arestat în 1948 din cauza convingerilor sale anticomuniste, Constantin ”Costache” Oprişan a petrecut în total 11 ani în închisori, dintre care doi ani a fost una dintre victimele predilecte din cadrul Experimentului Piteşti. La Piteşti a fost bătut de zeci de ori de torţionarul Eugen Ţurcanu.

Constantin Oprişan s-a născut pe 26 martie 1921 în comuna Onceşti din judeţul Bacău. A fost arestat pe 15 mai 1948 şi dus direct la teribila închisoare Piteşti.

După cum spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu, „La închisoarea Piteşti, Constantin Oprişan a fost una dintre victimele preferate ale lui Eugen Ţurcanu care l-a torturat în mod constant şi a obligat şi alţi deţinuţi să îl bată. S-au înregistrat însă şi cazuri în care aceştia nu au acceptat. Mihai Iosub i-a aplicat câteva lovituri după care a scăpat ciomagul, refuzând să-l mai lovească pe Oprişan, drept urmare fiind la rândul său supus unei grave bătăi. De asemenea, Dumitru Bordeianu afirmă că nu a mai putut niciodată să-l privească în ochi după ce l-a lovit”.

În cartea sa „Mărturisiri din mlaştina disperării” (EdituraScara, 2012), fostul deţinut Dumitru Bordeianu spune despre Constantin Oprişan: „Era un om de o complexitate extraordinară, ce stăpânea varii domenii, de la muzică, artă, până la matematică şi filosofie. Din fire era foarte afectuos, trăind totul la maximum. A fost supus celui mai mare supliciu, nefiind altul mai schingiuit ca el; a luat bătaie cu un eroism de durată, neegalat”.

Luni întregi, Constantin Oprişan a fost călcat în picioare, întins pe masă şi lovit încontinuu cu curele pe tot corpul, bătut până la leşin sau până la sufocare, moment în care victima începea să tuşească sânge. În ciuda gravelor torturi, Oprişan a găsit puterea să îl înfrunte pe Ţurcanu, fiind din nou trecut prin toată seria de suplicii.

Torturile în cadrul Experimentului Piteşti au durat până în 1951, când Constantin Oprişan a fost transferat la Gherla, unde a fost bătut în continuare şi s-a îmbolnăvit de tuberculoză.

În anul 1955 a petrecut o perioadă în Spitalul Penitenciar Văcăreşti. În anul 1958 este transferat la Jilava, unde a fost încarcerat la secţia Casimca, secţie de exterminare, fără iluminat natural şi aerisire naturală, cu apa curgând continuu pe pereţi. La Jilava s-a stins din viaţă în iunie 1959.