Povestea deţinutului ajuns torţionar în Experimentul Piteşti: „Se evidenţiase prin felul sălbatic în care-şi bătea amicii“

Arestat la 19 ani, Pafnutie ”Nutti” Pătrăşcanu a devenit din victimă unul dintre cei mai teribili torţionari din cadrul Experimentului Piteşti. Acesta a petrecut în total 13 ani în închisorile comuniste.

Arestat prima oară în 1945 şi condamnat la 7 ani de temniţă de comunişti, Pafnutie Pătrăşcanu a fost eliberat după doar doi ani. În 1949, acesta a fost însă arestat, condamnat la şase ani de închisoare şi trimis într-unul dintre cele mai dure penitenciare din acea vreme, la Piteşti. Pătrăşcanu a fost unul dintre primii studenţi bătuţi crunt la începutul Experimentului Piteşti, pe 6 decembrie 1949.

În cartea Demascarea (Editura Autorului, Munchen, 1978), Grigore Dumitrescu descrie una dintre bătăile crunte la care a fost supus în februarie 1950 Pafnutie Pătrăşcanu de către Eugen Ţurcanu şi acoliţii săi: „Se opreşte în faţa lui Pătrăşcanu. Îl priveşte fix. Acesta păleşte; în câteva secunde e galben ca ceara. [...] Îl demasc pe Nutti Patrăşcanu. Brusc, ca la comandă, cel demascat tremură din tot corpul. [...] Pătrăşcanu tremură înspăimântător. [...] Desbrăcaţi-l, spune rar şi calm Ţurcanu. [...] Apoi, ca la comandă, bătăuşii îşi ridică mâinile înarmate cu bâte şi curele. O fac fără ordin [...]. Încep să lovească la întâmplare, dar cu o înverşunare care face să-mi oprească respiraţia. Ţurcanu dă în victimă cu toată puterea. După un timp, Pătrăşcanu e tot numai sânge. Mai îndură ce mai îndură, după care se prăbuşeşte. E călcat în picioare de toţi deodată. Apoi e lungit pe spate; şi ce mi-e dat să văd? Doisprezece inşi se aşează pe el, perfect, ca nişte saci. Am convingerea că omul de pe ciment îşi va da acum sufletul. Îi văd ochii holbati de groază. Cimentul e mânjit de fecalele lăsate pe Pătrăşcanu. [...] Gura îi sângerează; şi-a pierdut câţiva dinţi. Ţurcanu, lângă el, îi ridică capul cu piciorul. Apoi, arată cu mâna spre fecale. Pătrăşcanu se târăşte spre locul murdărit. Îşi apasă faţa în propriile excremente...”

După scurt timp, Nutti Pătrăşcanu a trecut în tabăra agresorilor, devenind un torţionar feroce. Popa Ţanu, un fost deţinut politic, spunea despre Nutti Pătrăşcanu că „se evidenţiase prin felul sălbatec şi bestial în care îşi bătea mai ales prietenii şi foştii şefi.”

Transferat la închisoarea de la Târgu Ocna în 1951, Pătrăşcanu a încercat să se ţină departe de planurile referitoare la reeducare, mai ales după eşecul primei iniţiative. În vara anului 1951, Nutti Pătrăşcanu îi mărturisea ofiţerului politic că nu-şi va putea ierta toată viaţa ce a făcut în cadrul Experimentului Piteşti.

Anchetat şi el în procesul lotului Eugen Ţurcanu, Pătrăşcanu a fost condamnat la moarte. Pedeapsa i-a comutată în muncă silnică pe viaţă pentru a putea fi utilizat ca martor în procesul lui Tudor Sepeanu.

Pafnutie Pătrăşcanu s-a stins din viaţă la 37 de ani, în februarie 1960, la penitenciarul Jilava, după o lungă suferinţă.