Povestea chirurgului-scriitor care a refuzat să profeseze în Bucureşti, alegând să fie doctor la ţară

Provenit dintr-o familie de viticultori şi doctor în medicină şi chirurgie, George Ulieru s-a bucurat de aprecieri din partea savantului Gheorghe Marinescu şi a lui Alexandru Rosetti. A condus trei publicaţii, iar din cauza autorităţii critice faţă de autorităţile vremii a fost mutat ca doctor în mai multe locuri din toată ţara.

George Ulieru provine s-a născut pe 8 septembrie 1884 şi a urmat studiile liceale la Piteşti şi Facultatea de Medicină din Bucureşti.

Un student foarte apreciat de profesori, George Ulieru a aprofundat studiile în domeniul medicinei, obţinând, în anul 1913, titlul de „doctor în medicină şi chirurgie”, cu teza „Operaţiunea lui Foester în crizele gastrice ale tabesului”, la întocmirea căreia a colaborat cu profesorul său, cunoscutul savant şi doctor Gheorghe Marinescu.

Deşi a primit oferte de a profesa în clinici din Bucureşti, George Ulieru a refuzat propunerile, asta şi deoarece îşi dorea să crească nivelul sanitar din mediul rural. Repartizat iniţial ca medic de plasă la Turtucaia, tânărul medic a intrat în conflict cu autorităţile vremii şi a fost mutat dintr-o circumscripţie sanitară în alta, ajungând să profeseze la Constanţa, Alexandria şi Dragoslavele. Ca medic de plasă a lucrat 25 de ani în aceste localităţi, ultima fiind Dragoslavele unde a rămas timp de un deceniu, între 1928 şi 1938. George Ulieru, având aptitudini literare recunoscute, a desfăşurat între cele două războaie mondiale o intensă activitate sanitară, culturală şi publicistică. A debutat ca prozator în 1921 în revista ”Analele Dobrogei”. George Ulieru a colaborat la numeroase periodice precum Adevărul literar şi artistic, Revista Fundaţiilor Regale, Gazeta Alexandriei, Glasul ţării, Muguri, Muscelul nostru etc. La rândul său, a condus mai multe publicaţii apărute în diverse localităţi ale ţării aşa cum ar fi Rândunica (1925-1928, Alexandria); Facla Muscelului (1926-1927, Câmpulung); Piatra Craiului (1928-1929, Dragoslavele).

În 1926 a început redactarea primei forme a jurnalului său, „Din carnetul unui medic de plasă”. În 1934 redactează la Dragoslavele a doua variantă a jurnalului.

În 1938, din cauza stării de sănătate precare şi a conflictelor permanente cu autorităţile, s-a pensionat, stabilindu-şi domiciliul în oraşul natal, Câmpulung Muscel. În această perioadă, definitivează ultima variantă, a treia, a jurnalului, care va vedea lumina tiparului postum, graţie eforturilor lui Alexandru Rosetti, în Revista Fundaţiilor Regale (1946) şi ulterior în volum (1948).

George Ulieru s-a stins din viaţă pe 28 august 1943.