Piteşti: Mihaela Valmar, poeta campioană la atletism

Piteşteanca a publicat un volum de poezii în urmă cu 15 ani, iar anul trecut a câştigat aurul la Campionatele Naţionale de Atletism de la Bucureşti.

Mihaela Valmar a încercat să facă de toate în viaţă. La vârsta de 17 ani, a început să scrie poezii, apoi, după terminarea Facultăţii de Matematică şi Mecanică din Bucureşti s-a apucat de pictură şi de atletism. Cele 60 de poezii pe care le-a scirs de-a lungul anilor, le-a publicat învtr-un volum scos pe piaţă în urmă cu 15 ani. În creţiile sale s-a ispirat din operele lui Adrian Păunescu, dar şi din tăirile personale.

Se inspiră din operele lui Adrian Păunescu

„ M-am axat pe poezia filizofică. Poetul meu de suflet este Adrian Păunescu, pe care am încercat să-l copiez în operele mele. Este genul de poet care s-a axat pe profunzimea psihicului uman pe care reuşeşte s-o redea într-un mod inedit”, povesteşte Mihaela Valmar. Una dintre poeziile scrise de Mihaela a fost preluată de o formaţie de folk şi poate fi ascultată aucm pe linii melodice. „ Poezia <Amurgul>, la care am scris doi ani a fost pusă pe muzică de folk de formaţia <Posada> de la Casa Studentului din Piteşti. Este cea mai frumoasă poezie pe care am scris-o”, spune piteşteanca. Apropierea de atletism şi pictură a venit după anii studenţiei. „La 23 de ani am avut primele încercări de atletism. Alergam de trei ori pe săptămână pe stadion, alături de atleti de performanţă”, îşi aminteşte Miahela. Primele rezultate pe pista de atletism aveau să vină însă în urmă cu un an, în cursele de veterani.

Aur la Naţionalele de la Bucureşti

„Am luat aurul la Campionatele Naţionale de Atletism de la Bucureşti, în proba de 1.500 de metri.  Anul acesta, la Naţionalele de la Piteşti m-am clasat pe locul doi, în proba de 800 de metri”, susţine poeta- campioană la altetism. Tainele picturii le-a deprins la Şcoala de Arte Populare din Piteşti. Tablourile sale sunt expuse la loc de cinste într-una din camerele casei în care locuieşte. „Pictura este doar o pasiune. Atunci când am inspiraţie, mă închid în camera mea de lucru şi încep să mânzgălesc cu pensula. Soţul este primul căruia îi arăt ce am realizat. Nu mă consider un artist. Ţin tablourile pe care le-am pictat în casă, nu merg cu ele la expoziţii. Oricum soţul şi fata mea sunt cei mai buni critici”, precizează Mihaela Valmar. Cum decurge o zi obişnuită din viaţa Mihaelei? „ Fără mişcare nu se poate. Ar fi o zi ratată. Dimineaţa fac înviorarea, la ora 07.00, cu câteva ture în alergare la stadion. Atunci când plouă, merg într-o sală de sport ca să alerg. Servesc micul dejun, apoi plec la şcoală, unde predau matematica aproape toată ziua. Seara, când mă întorc acasă, fie citesc, fie mă apuc de scris sau să pictez ceva. Timpul trece foarte repede pentru mine”, conchide piteşteanca.

Întrebări şi răspunsuri

Când vă veţi voi opri din alergare?

Niciodată. Mişcare te menţine tânăr. Este sursa mea de energie. Important este să fiu sănătoasă ca să pot participa în continuare la cele mai tari concursuri. Voi alerga cât mă vor ţine picioarele.

Regretaţi că nu aţi încercat şi o altă meserie?

Da, marele meu regret este că nu m-am făcut medic. M-a trezit însă prea târziu. Mă doare când văd câte suferinţă există în lume şi cu câtă nepăsare este tratată fiinţa umană. Medicii noştri de multe ori chiar sunt inumani.

Ce-i place

„ Cel mai mult îmi place să călătoresc. În ţară, am văzut cam tot ce se putea vedea. Visul meu este acum să explozez lumea de dincolo de greniţele ţării. Mi-am propus să merg în America de Sud, să vizitez Rio de Janeiro”.

Ce nu-i place

„ Nu-mi place să stau la cratiţă. Nu prea îmi găsesc locul în bucătărie. De asemenea, nu-mi place să stau în locuri poluate şi viciate. Nici oamenii de prost gust nu-mi plac”


Profil: Mihaela Valmar
Data naşterii: 11 octombrie 1957 ( Piteşti)
Studii: Facultatea de Matamatică şi Mecanică Bucureşti
Experienţă: profesoară de matematică
Familie: Căsătorită, pe soţ îl cheamă Mihai, şi au împreună o faţă, pe care o cheamă Oana