Minunile terapeutice ale susaiului, prima buruiană a primăverii: leac pentru febră, tuse, astm şi pietre la rinichi

Cunoscut şi sub denumirile de pălămidă grasă, iarba iepurelui, lăptucă, susăiţă sau tâlhărea, susaiul, altădată foarte prezent pe mesele românilor, este folosit destul de rar în bucătăria modernă sau în terapiile naturiste, în ciuda calităţilor sale culinare şi a virtuţilor terapeutice.

Susaiul, planta ale cărei frunze tinere cu gust dulceag era folosită de bunicii noştri din abundenţă în ciorbe şi salate, este o buruiană utilizată în alimentaţie încă din Antichitate. În zilele noastre, nu se mai regăseşte la fel de des în farfuriile românilor, însă italienii încă o mai folosesc la paste şi ravioli.
 

Dincolo de sfera bucătăriei tradiţionale şi moderne, susaiul este apreciat pentru remediile naturiste la baza cărora stă banala plantă.

“Rădăcinile de susai erau folosite în medicina tradiţională, pentru tratarea icterului, iar frunzele, pentru tratarea febrei, tusei şi astmului. Frunzele proaspete erau şi ele recunoscute pentru virtuţile lor terapeutice: se zdrobeau şi se foloseau contra abceselor. Încă de atunci, planta se regăsea inclusiv în tratamentul pietrelor la rinichi”, explică, pentru „Adevărul“, Elena Badea, fitoterapeut. 

De unde vin puterile tămăduitoare ale susaiului

Planta conţine o serie de substanţe active care o fac un bun aliat în tratarea diverselor afecţiuni.

“Susaiul, de la care se folosesc rădăcinile, tulpinile şi frunzele, conţine alfa lactucerol, beta-lactucerol, manitol, inozitol, dioxid de siliciu, potasiu, flavonoide, taraksasterol. Frunzele, bogate în săruri minerale şi vitamina C (conţin aproximativ 47 mg de vitamina C la 100 de grame de plantă verde) se culeg tinere şi se utilizează în stare proaspătă pentru supe, sau mâncăruri preparate asemenea spanacului, dar şi sub formă crudă, în salate. Bunica mea le consumă, ca atare, cu sare şi cu brânză, spre exemplu”, spune cunoscutul fitoterapeut.

Infuziile şi cataplasmele, cele mai la îndemână leacuri

Frunzele se folosesc însă nu doar ca aliment vitaminizant, ci şi drept remediu intern şi extern într-o serie de afecţiuni.

“Consumul a doar 5 frunze de susai pe zi ajută la vindecarea bolilor vezicii biliare. Folosite sub formă de cataplasme, frunzele au acţiune antiinflamatorie, motiv pentru care sunt folosite pentru cicatrizarea rănilor şi pentru atenuarea suferinţei musculare post-traumatice. Preparate sub formă de infuzie, dau rezultate bune în cazul pietrelor la rinichi. Se iau 50 de mg de frunze uscate, peste care se adaugă 250 ml de apă. Se recomandă consumul a trei căni pe zi din acest preparat”, mai spune Elena Badea.
 

Pentru că reacţiile pot fi diferite de la caz la caz, fitoterapeutul recomandă consultarea unui medic de specialitate înainte de a apela la o dietă sau un tratament pe bază de susai. 

Tulpinia şi rădăcina au locul lor în bucătărie, dar şi în terapie

Tulpinile se prepară precum sparanghelul sau rubarba. Rădăcina se poate prăji, rezultând un excelent înlocuitor al cafelei, după cum spune specialistul.
 

“Din rădăcină putem prepara însă şi un ceai cu rezultate bune în tratamententul astmului, tusei şi febrei”, mai spune Elena Badea. 

Planta este utilizată şi în tratamentele cosmetice 

“Conţinutul de triterpene pentaciclice îmbunătăţeşte producţia de colagen, iar mineralele şi vitaminele, în special vitamina C, împrospătează tenul”, mai spune fitoterapeutul.