Mesajul dur al unui pediatru: „Acuzele privind pasivitatea medicilor sunt adevărate. Ne-am complăcut în mocirla în care ne-au afundat guvernele“

Medic de urgenţă la Spitalul de Pediatrie din Piteşti de peste 16 ani, Eduard Morlova (52 de ani) este unul dintre cei mai apreciaţi medici pediatri din Argeş. Într-un interviu pentru „Adevărul“, doctorul Eduard Morlova a vorbit foarte deschis despre problemele din sistemul de sănătate din România.

Un profesionist recunoscut, doctorul Eduard Morlova a luat atitudine în repetate rânduri cu privire la problemele şi neajunsurile sistemului de sănătate din ţara noastră, inclusiv în şedinţele Consiliului Local Piteşti.

În interviul acordat pentru „Adevărul“, Eduard Morlova a vorbit şi despre riscurile coronavirusului la copii şi despre previziunile sale privind sfârşitul pandemiei.

Sute de medici din România îşi dau demisia sau intră în concediu în perioada pandemiei, din cauza dotărilor precare din spitale. De ce s-a ajuns la această situaţie critică din punct de vedere logistic şi uman în sistemul medical din România?

Rareori, astfel de situaţii apar ca urmare a unor evenimente acute. De cele mai multe ori, este vorba despre "afecţiuni" cronice ale societăţii, ale sistemelor de educaţie, de sănătate, dar, mai ales, ale sistemelor de guvernământ. Hoţia, şmecheria şi impostura au ajuns la rang de calităţi supreme. În ce priveşte medicii, situaţia nu e mult diferită. Începând de la modul absolut greşit în care se face selecţia studenţilor la medicină, selecţie ce încurajează memorarea, nu gândirea constructivă, la profesorii ieşiţi pe bandă, care habar nu mai au cum să dăruiască ceea ce ştiu (dar, oare, chiar ştiu?!...) şi care nu te trec dacă nu le cumperi cărţile create " cu "copy - paste", continuând ierarhic până la secretari de stat şi miniştri care au adus, de-a lungul timpului onoarea şi respectul datorat medicului la stadiul de cârpă. Au fost încurajate, cu sprijinul unei mari părţi a media, dispreţul şi ura faţă de medic şi aş putea continua aşa până mâine. Rezultatul?! Medici de slabă calitate, nemotivaţi, fără acel suflet atât de necesar îngrijirii unui alt suflet, dintr-un alt trup... Evident, din fericire, aceştia nu sunt atât de numeroşi. Cei care, în condiţiile acestei crize, dar nu numai, îşi dau demisia, cu atât mai mult un medic, nu pot fi decât blamaţi. Lăsând la o parte incompetenţa şi impostura celor ce ar trebui să creeze stabilitate şi credibilitate acţiunilor, din punct de vedere medical, dar nu numai, şi care fac asta taman pe dos, am depus un jurământ, iar acesta ar trebui să ne situeze mult deasupra celor care iau decizii mai catastrofale decât însăşi criza, deasupra lipsurilor materiale şi chiar deasupra temerilor, îndreptăţite, că ne putem îmbolnăvi chiar noi şi că putem muri, noi şi familiile noastre. Un soldat se pregăteşte pentru un EVENTUAL război. Noi, medicii, DUCEM acest război ÎN FIECARE ZI A VIEŢII NOASTRE!

Trebuie conectat la aparate sistemul de sănătate din România? Cum mai poate fi el „resuscitat”?

Degradarea sistemului sanitar s-a produs ca urmare a lipsei respectului faţă de medic, în primul rând, lipsa investiţiilor şi a unei strategii de medie şi lungă durată, iar toate acestea s-au întâmplat în zeci de ani, reversibilitatea procesului, puţin probabilă, după părerea mea, fiind un proces la fel de îndelungat.

„Suntem la fel de vinovaţi ca cei care ne-au pus jugul pe gât“

Destule voci spun că s-a ajuns la actuala situaţie delicată din sistemul de sănătate din România şi pentru că în ultimii ani personalul medical nu a protestat faţă de problemele cu care se confruntă, nu a avut reacţie. Sunt acuzele privind pasivitatea personalului medical îndreptăţite?

Da, acuzele privind pasivitatea medicilor sunt adevărate. Ne-am complăcut în mocirla în care ne-au afundat guvernele, rând pe rând, şi ne-am vândut demnitatea şi onoarea pentru nişte salarii ceva mai mari. Suntem la fel de vinovaţi ca şi cei care ne-au pus jugul pe gât şi căluşul în gură.

Au fost şi cazuri de coronavirus la bebeluşi. Cât de mari sunt riscurile privind coronavirusul la bebeluşi şi copii?

Ca orice agresiune, şi aceasta afectează grupele cu risc, anume vârstnicii, cronicii şi copii cu sisteme imunitare deficitare.

Spuneaţi la un moment dat că „Folosirea necorespunzătoare, uneori absurdă, a antibioticelor a constituit un factor important în această evoluţie a microorganismelor şi o involuţie a sistemului nostru imunitar”. De ce această legătură strânsă între antibiotice şi virusuri?

Administrarea antibioticului în situaţii ce n-o impun, în doze şi pe perioade incorecte, duce la apariţia de tulpini rezistente, atât bacteriene, dar şi virale, la noi serotipuri, greu de tratat. Procesul este accelerat şi de afectarea microbiomului şi nu numai, organismul uman fiind un complex superb de sisteme interdependente.

„Cred că în maximum şase luni pandemia se va stinge“

De ce au românii această „obsesie” pentru antibiotice?

Obsesia noastră pentru antibiotice vine din trecut, dintr-o incompletă şi proastă înţelegere a acestora de către medici. Medicul este cel care ne-a îndesat cu antibiotice şi tot el este cel care va trebui să ne dezveţe de el, atunci când acesta nu este absolut necesar.

Cât de optimist sunteţi privind eradicarea coronavirusului într-un termen rezonabil de timp?

Eradicarea virusului nu este o opţiune, din păcate. Într-un timp, zic eu, relativ mai scurt decât ne aşteptăm, probabil nu mai mult de patru, şase luni, pandemia se va stinge, dar virusul va rămâne undeva, cantonat, aşteptând... Din nefericire, acesta a luat şi va mai lua multe vieţi. Din fericire, cei ce vor trece ci bine peste această perioadă, vor avea un avantaj imunitar în faţa unui viitor nesigur.

Învăţăm şi trebuie să fim preocupaţi în "a fi", nu în "a avea". Altruismul, toleranţa şi dragostea faţă de semenii noştri sunt "medicamentele" cu care vom învinge actualele şi viitoarele pandemii, cu care ne vom construi, nouă şi mai ales celor ce vor veni după noi, un viitor mai puţin sumbru.