Istoria bisericii supranumite „Voroneţul Muscelului“. Din ce cauză a fost la un pas de distrugere
0Lăcaş de cult de o frumuseţe ieşită din comun apreciat inclusiv de către Nicolae Iorga, Biserica ”Sf. Gheorghe şi Dimitrie”, din comuna argeşeană Rucăr, este supranumită ”Voroneţul Muscelului”. Care este povestea ei, aflaţi din materialul următor.
După cum precizează profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”biserica cu hramul “Sf. Gheorghe şi Dimitrie” a fost ridicată în perioada 1780-1786 de Gh. Nicula Smerna Linotopetis - român macedonean, cunoscut în documentele iniţiale ca “jupân Gheorghe neguţătorul satului”, iar după 1780, cu numele de “Gheorghe Rucăreanu”. Căsătorit cu fiica clucerului Apostol din Câmpulung, acesta a devenit în scurt timp unul din cei mai înstăriţi proprietari de terenuri şi munţi din zonă. De o frumuseţe impresionantă este pictura realizată în culori asemănătoare celor care se găsesc la Voroneţ, motiv pentru care biserica este supranumită ”Voroneţul Muscelului”. Pictura este acum brăzdată de urme de tencuială, după ce cutremurele şi intemperiile au afectat clădirea, ce a fost la un pas de a fi dărâmată. Biserica a fost renovată la începutul anilor 2000 după ce o perioadă fusese abandonată, iar acum opt ani a fost resfinţită”.
Biserica din Rucăr, aflată la o altitudine de 715 metri, este monument istoric, iar pictura ei încă vizibilă atât la exterior, cât şi în întreg interiorul, cu numele sfinţilor scrise cu litere chirilice, l-a impresionat inclusiv pe Nicolae Iorga.
Conform inscripţiei aflate deasupra uşii de la intrare, biserica s-a „ridicat din temelie cu toată cheltuiala dum(nea)lui jupan Ghoerghe Necola Smerna la anul 1780, Aprilie 23".
Pe o altă inscripţie în greceşte se menţionează acelaşi lucru - că biserica a fost zidită de Gheorghe Necola Smerna, zet (ginerele) clucerului Apostol din Câmpulung. O altă inscripţie, de pe peretele vestic al pridvorului, ne arată că biserica a fost construită în timpul lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) şi al mitropolitului Grigore. Ctitorul, fiind negustor, a ajuns pe plaiurile din Muscel pentru a cumpăra vite, brânzeturi şi unt pentru armatele turceşti. Mai târziu a adoptat numele de Rucăreanu.
”Pictura, originară, prezintă interes în special în pronaos, unde se află tabloul votiv, ce înfăţişează pe Gheorghe Smerna ţinând în mână biserica, cei trei feciori ai săi, iar de partea cealaltă sunt pictate soţia sa, Stanica şi fiicele. Bărbaţii poartă anterie îmblănite, căciuli pe cap, iar la mijloc încingători cu paftale scumpe. Femeile poartă rochii lungi, pieptane îmblănite cu căciulite garnisite cu blăniţă. De asemenea, în pridvor, pictura ne arată gura unui balaur care închipuie iadul, iar mai sus este zugrăvită lumea (turci, tătari, harpi etc.)”, adaugă Constantin Vasilescu.