Ionuţ Cârstea calcă pe urmele lui Gheorghe Zamfir

Tânărul este campion la Olimpiada Naţională de Muzică de trei ani încoace şi a urmat cursurile de nai ale maestrului Gheorghe Zamfir.

Naiul a fost dragoste la prima vedere pentru Ionuţ Cârstea. Prima dată a văzut instrumentul când era mic, pe clasa a II-a sau a III-a şi i-a plăcut atât de mult, încât l-a rugat pe tatăl său să-i cumpere unul.

A început studiul naiului la 12 ani, la Liceul de Artă din Râmnicu Vâlcea, la clasa profesorului Gheorghe Popescu. Au urmat apoi numeroase turnee în străinătate cu orchestra de cameră a liceului. Aşa a deprins şi gustul pentru călătorii, având ocazia să viziteze ţări precum Austria, Germania, Belgia, suedia, Franţa şi multe altele.

La un festival la care a participat în clasa a IX-a a avut ocazia să îl cunoască pe marele maestru al naiului, Gheorghe Zamfir.
“A fost foarte emoţionant să îl cunosc pe maestru. Eram la un concurs la Târgovişte şi maestrul era în juriu. Nu mai puteam de emoţii, eram copleşit.  La început nu puteam vorbi de emoţie, dar după câteva momente petrecute alături de dânsul mi-au trecut. I-a plăcut foarte mult cum am cântat şi am păstrat de atunci legătura cu dânsul.”, povesteşte naistul.

Elevul lui Gheorghe Zamfir
În 2007 a participat la cursurile de nai ale maestrului, la Piatra Neamţ. Gheorghe Zamfir a fost cel care l-a îndrumat pe tânărul elev să se mute cu studiul mai aproape de casă, la Liceul de Artă “Dinu Lipatti”, din Piteşti, acolo unde profesoară de nai era o fostă student de-a sa din prima generaţie de naişti, Gina Tănase.

Ionuţ Cârstea crede că faptul că este berbec şi foarte ambiţios este cheia reuşite sale. Interpretul la nai susţine că nu este greu să înveţi să cânţi la acest instrument, dar pentru a face performanţă e nevoie de multă muncă şi foarte multe ore de studiu.

Olimpic la muzică de patru ori
Cu toate acestea, nu a reuşit să scape de emoţiile dinaintea oricărui concurs, dar spune că a căpătat experienţă şi se simte stăpân pe situaţie în momentul în care duce naiul la gură.

Ionuţ Cârstea a cucerit publicul din toată ţara, dar şi din străinătate, cu melodii din folclorul argeşean, românesc şi cu melodiile maestrului Gheorghe Zamfir. Aprecierile juriului i-au adus premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică timp de patru ani, în 2006, 2008, 2009 şi 2010 şi numeroase premii II la alte festivaluri.

“Am susţinut concerte alături de Filarmonica Piteşti, de orchestra “Doina Argeşului”, la care sunt colaborator, am participat la numeroase festivaluri de folclor cu orchestre renumite din ţară, precum Doina Gorjului sau orchestra Radio. Am obţinut numeroase premii la aceste festivaluri, printre care premiul II la Festivalul “Maria Lătăreţu” la Târgu Jiu şi premiul II la un festival în Alexandria, judeţul Teleorman.“, povesteşte tânărul interpret despre succesele sale.

Cea mai mare satisfacţie o are însă când vede oamenii fericiţi şi încântaţi de ceea ce cântă din nai.

Profil
Născut: 12 aprilie 1991, Curtea de Argeş
Studii: Elev în clasa a 12-a la Liceul de Artă “Dinu Lipatti” din Piteşti.
Experienţă profesională: Premiul I la Olimpiada Naţională de Muzică în 2006, 2008,2009 şi 2010

Ce-i place: Îmi place foarte, foarte mult muzica. Prefer, în special muzica clasică, folclorul şi muzica uşoară . Îmi plac călătoriile foarte mult, să descopăr lucruri noi, să vizitez şi să joc fotbal. Deja mare parte din Europa am vizitat.

 
Ce nu-i place: Nu-mi place aglomeraţia şi nu îmi place să merg la cumpărături, urăsc lucru ăsta. E aglomerat în supermarketuri şi nu am răbdare. Prefer să stau acasă să fac orice altceva decât să merg la cumpărături.

Întrebări şi răspunsuri
Pe viitor ce vrei să faci?
I.C.: Vreau să devin un foarte bun instrumentist. Vreau să-mi continui studiile în muzică, în special nai. Încă nu m-am hotărât unde o să urmez facultatea. La Bucureşti nu mai trebuie să dau admitere, după ce am obţinut locul I la Olimpiada Naţională de Muzică, am fost admis direct.

Care e cel mai important premiu pentru tine?
I.C.: Cel mai important e locul I la Olimpiada Naţională de Muzică. La noi, în muzică, e ultima fază, nu există fază internaţională. La orice premiu pe care îl câştig  mă bucur foarte mult, mai ales când eşti chemat pe scenă, în aplauzele publicului. Îmi place foarte mult când văd oamenii fericiţi, că le place ce cânt eu.