Impresionanta poveste a negustorului filantrop care a ctitorit 10 biserici şi a donat sute de mii de cărţi elevilor şi bolnavilor din spitale

Unul dintre cei mai apreciaţi negustori din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, Iorgu Dumitrescu a fost şi un mare filantrop şi o personalitate a vieţii bisericeşti. A ctitorit 10 biserici în Muntenia, a donat sute de mii de cărţi şi a întreţinut un salon de bolnavi al Spitalului Filaret din Capitală.

Iorgu Dumitrescu s-a născut la Câmpulung Muscel, în 1851, din părinţi ţărani, Dumitru şi Maria. După ce a deprins arta comerţului pe lângă un negustor din Ploieşti, om foarte credincios, tânărul Iorgu ajunge ca negustor ambulant în zona comunei Podu Bărbierului, actualmente Răcari, unde, prin muncă şi perseverenţă, a reuşit să îşi deschidă propria băcănie.

Între timp, Iorgu Dumitrescu va lega prietenii cu comercianţi renumiţi din zonă şi din Bucureşti, iar activitatea comercială i se va dezvolta, ajungând să aibă în proprietate mai multe magazine, brutărie, cramă, depozit de materiale de construcţii, precum şi proprietăţi imobiliare în zonă şi în Capitală. Iorgu Dumitrescu şi-a pierdut soţia la scurt timp după căsătorie.

A devenit un om foarte apropiat de Biserică cel mai probabil sub influenţa negustorului Dumitrache din Ploieşti, unde Iorgu se formase în anii tinereţii, iar mai târziu, sub îndrumarea preotului catolic german Sebastian Kneipp, pe care îl căuta în fiecare vară în Germania. Iorgu Dumitrescu s-a remarcat printr-o activitate creştină impresionantă, manifestată prin ctitoriri de lăcaşuri sfinte şi acţiuni filantropice, precum şi prin tipărirea de cărţi cu conţinut duhovnicesc.

Iorgu Dumitrescu, care citise numeroase cărţi duhovniceşti şi înţelesese cât de importante sunt acestea pentru înlesnirea înţelegerii credinţei în viaţa creştinilor şi, totodată, observând cât de rare sunt prin casele creştinilor, a tipărit, cu înalta binecuvântare a Sfântului Sinod, mai multe cărţi. În anul 1898 - o prescurtare din „Vieţile Sfinţilor” după mineiele care erau întrebuinţate în cult, „Minunile Maicii Domnului” - în 1899, „Mântuirea Păcătoşilor” - în 1900 şi „Urmarea lui Hristos” - în primăvara anului 1901.

Toate aceste cărţi, precum şi altele, tipărite în aproximativ 250.000 de exemplare, au fost dăruite bisericilor parohiale, elevilor premianţi din şcolile rurale, creştinilor doritori, bolnavilor din spitale, soldaţilor de pe front. Iată ce spune profesorul Ionuţ Daniel Barbu despre numărul mare de cărţi tipărite şi donate de Iorgu Dumitrescu: ”Mai ales prin volum, această lucrare a fost un fenomen în e­po­că, pentru că nu cunoaştem să mai fi tipărit cineva cărţi religioase şi să le dăruiască gratuit, ase­me­nea lui Iorgu Dumitrescu. Tirajele cărţilor tipărite de acesta porneau de la câteva mii, ajungând până la 200.000 exemplare, în cazul cărţii Mântuirea Păcătoşilor. Fără să mai socotim celelal­te fapte mari ale evlaviosului creş­tin, numai cu tipărirea căr­ţi­lor au fost cheltuiţi aproximativ 200.000 lei aur, ceea ce înseamnă o adevărată avere, suma echi­va­lând în prezent cu circa 6,5 milioane lei (RON).”

A ctitorit 10 biserici în Muntenia

Iorgu Dumitrescu a fost şi un mare ctitor de biserici în Muntenia. El a zidit peste zece lăcaşuri care se găsesc în Eparhia Târgoviştei. Capodopera ctitoriilor sale o reprezintă Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din micul oraş Răcari, unde Iorgu a trăit şi şi-a desfăşurat bogata activitate comercială. ”Împreună cu fruntaşii comerţului bucureştean, fraţii Matei şi Grigore Alexandrescu, Iorgu Dumitrescu întreţinea un salon de bolnavi al Spitalului Filaret din Bucureşti şi asigura pensii lunare unor persoane aflate în nevoi deosebite, printre aceşti oameni numărându-se chiar fostul lui patron, Dumitrache din Ploieşti, care între timp sărăcise.

În activitatea lui nu despărţea filantropia de Liturghie, permanent rămânând în dragostea de Dumnezeu prin rugăciune, ca om nelipsit de la Sfânta Liturghie, prin rugăciunile înălţate în bisericile zidite de el, iar în dragostea de aproapele rămânând prin faptele mari de milostenie pe care le săvârşea în demersul lui filantropic. Toate acestea ne creionează portretul unui om mare înaintea lui Dumnezeu, a unui model al oamenilor bogaţi, care, prin darul bogăţiei lor, s-au apropiat de Dumnezeu”, precizează profesorul Ionuţ Daniel Barbu.

Iorgu Dumitrescu s-a stins din viaţă în 1934.